Benjamin Jonson

Benjamin Jonson was an English Renaissance dramatist, poet and actor. A contemporary of William Shakespeare, he is best known for his satirical plays, particularly Volpone, The Alchemist, and Bartholomew Fair, which are considered his best,  and his lyric poems. A man of vast reading and a seemingly insatiable appetite for controversy, Jonson had an unparalleled breadth of influence on Jacobean and Caroline playwrights and poets.

Volpone is a comedy by Ben Jonson first produced in 1606, drawing on elements of city comedy, black comedy and animal fable. A merciless satire of greed and lust, it remains Jonson’s most-performed play, and it is among the finest Jacobean comedies.

Volpone, a Venetian gentleman, is pretending to be on his deathbed after a long illness in order to dupe Voltore, Corbaccio and Corvino, who aspire to his fortune. They each arrive in turn, bearing extravagant gifts with the aim of being inscribed as Volpone’s heir. Mosca, Volpone’s assistant, encourages them, making each of them believe that he has been named in the will, and getting Corbaccio to disinherit his son in favour of Volpone.

Mosca mentions in passing that Corvino has a beautiful wife, Celia, and Volpone goes to see her in the disguise of Scoto the Mountebank. Corvino drives him away, but Volpone is now insistent that he must have Celia for his own. Mosca tells Corvino that Volpone requires sex with a young woman to help revive him, and will be very grateful to whoever provides the lady. Corvino offers Celia.

Just before Corvino and Celia are due to arrive for this tryst to take place, Corbaccio’s son Bonario arrives to catch his father in the act of disinheriting him. Mosca ushers him into a sideroom. Volpone is left alone with Celia, and after failing to seduce her with promises of luxurious items and role-playing fantasies, attempts to rape her. Bonario sees this, comes out of hiding and rescues Celia. However, in the ensuing courtroom sequence, the truth is well-buried by the collusion of Mosca, Volpone and all three of the dupes.

Volpone now insists on disguising himself as an officer and having it announced that he has died and left all his wealth to Mosca. This enrages Voltore, Corbaccio and Corvino, and everyone returns to court. Despite Volpone’s pleas, Mosca refuses to give up his wealthy new role, and Volpone decides to reveal himself in order to take Mosca down with him. They, Voltore, Corbaccio and Corvino are punished.

This main plot is interspersed with episodes involving the English travellers Sir and Lady Politic Would-Be and Peregrine. Sir Politic constantly talks of plots and his outlandish business plans, while Lady Would-Be annoys Volpone with her ceaseless talking. Mosca co-ordinates a mix-up between them which leaves Peregrine, a more sophisticated traveller, feeling offended. He humiliates Sir Politic by telling him he is to be arrested for sedition, and making him hide inside a giant tortoise shell.

There is a school of thought that, like another of Jonson’s works, The Alchemist, all the action in Volpone takes place over a single 24 hour period; this would be in accordance with the contemporary understanding of the dramatic unities, which Jonson claims to adhere to in the play’s Prologue.

The play appeared in quarto in early 1607, printed by George Eld for publisher Thomas Thorpe. The quarto contains Jonson’s dedication toOxfordandCambridge, as well as a great number of commendatory verses, in English and Latin, by fellow-poets such as Francis Beaumont and John Fletcher. Its next appearance was in the folio of 1616, and the latter, presumably having been subject to Jonson’s careful review, forms the basis of most modern editions.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

William Congreve

William Congreve was an English playwright and poet. Congreve was born in Bardsey, West Yorkshire, England (nearLeeds). His parents were William Congreve (1637–1708) and his wife, Mary (née Browning; 1636?–1715); a sister was buried inLondonin 1672. He spent his childhood inIreland, where his father, a Cavalier, had settled during the reign of Charles II. Congreve was educated atTrinityCollegeinDublin; there he met Jonathan Swift, who would be his friend for the remainder of his life. Upon graduation, he matriculated in theMiddleTempleinLondonto study law, but felt himself pulled toward literature, drama, and the fashionable life. Artistically, he became a disciple of John Dryden.

The Way of the World is a play written by British playwright William Congreve. It premiered in 1700 in the theatre inLincoln’s Inn Fields inLondon. It is widely regarded as being one of the best Restoration comedies written and is still performed sporadically to this day.

The play is based around the two lovers Mirabell and Millamant (originally famously played by John Verbruggen and Anne Bracegirdle). In order for the two to get married and receive Millamant’s full dowry, Mirabell must receive the blessing of Millamant’s aunt, Lady Wishfort. Unfortunately, she is a very bitter lady, who despises Mirabell and wants her own nephew, Sir Wilful, to wed Millamant.

Other characters include Fainall who is having a secret affair with Mrs. Marwood, a friend of Mrs. Fainall’s, who in turn once had an affair with Mirabell.

Waitwell is Mirabell’s servant and is married to Foible, Lady Wishfort’s servant. Waitwell pretends to be Sir Rowland and, on Mirabell’s command, tries to trick Lady Wishfort into a false engagement.

Posted in Uncategorized | Leave a comment


Totalitatea cuvintelor care exist? ?i care au existat, cândva, într­-o limb? oarecare formeaz? lexicul sau vocabularul acesteia, iar disciplina care studiaz? componenta lexical? a unei limbi poart? numele de lexicologie (termen împrumutat din fr. lexicologie, în a c?rui prim? parte recunoa?tem grec. lexis, care înseamn?  cuvânt”). Exist? o lexicologie sincronic? sau descriptiv?, care studiaz? vocabularul unei limbi la un moment dat al existen?ei ei (de obicei momentul actual) ?i o lexicologie diacronic? sau istoric?, al c?rei obiect de cercetare îl constituie istoria sau dezvoltarea vocabularului de-a lungul timpului ?i în strâns? leg?tur? cu evolu?ia societ??ii umane.

Cercet?torii concep lexicologia într-un sens foarte larg, înglobând în ea tot ce ?ine de studiul cuvântului ?i al vocabularului ca parte integrant? a unei limbi. Exist? îns? ?i speciali?ti care o separ? de semantic? ?i de etimologie (interesat? de originea ?i evolu?ia cuvintelor), apoi de formarea cuvintelor, de frazeologie ?i, desigur, de lexicografie (care e mai veche decât lexicologia propriu-zis?, fiindc? începuturile ei rudimentare dateaz? înc? din antichitate).

De?i putem admite c? lexicografia este o ramur? a lexicologiei (considerat? în sensul cel mai larg cu putin??), ea nu trebuie în nici un caz confundat? cu aceasta din urm?, care e o disciplin? lingvistic? în primul rând teoretic?. Spre deosebire de lexicologie, lexicografia stabile?te principiile ?i metodele de întocmire a dic?ionarelor (monolingve, bilingve, explicative, etimologice, enciclopedice, ortografice ?.a.m.d). Prin lexicografie nu se în?elege îns? numai  tehnica de alc?tuire a dic?ionarelor”, de?i acest sens este, desigur, primordial ?i se suprapune, în ultim? analiz?, peste cel (mai pu?in explicit) de ramur? a lexicologiei aplicate”. Prin acela?i termen mai desemn?m, adeseori, totalitatea dic?ionarelor de care dispune o limb? oarecare (de obicei într-o epoc? precis determinat?). Din acest punct de vedere, vorbim, spre exemplu, de lexicografia româneasc? din epoca actual? sau din perioada cuprins? între cele dou? r?zboaie mondiale.


Bog??ia unei limbi este dat?, în primul rând, de bog??ia ?i de varietatea vocabularului ei, tez? unanim acceptat? atât în lingvistica general?, cât ?i în cea româneasc?. De asemenea, se admite (iar??i îndeob?te) c? schimb?rile care au loc în societate, precum ?i spectaculoasele progrese ale ?tiin?ei ?i tehnicii contemporane se reflect? în primul rând ?i nemijlocit în vocabular, considerat  compartimentul limbii cel mai labil ?i mai deschis influen?elor din afar?. Leg?tura dintre istoria lexicului ?i istoria societ??ii este atât de strâns? ?i de evident?, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet se considera pe deplin îndrept??it s? afirme c? orice vocabular exprim?, de fapt, o civiliza?ie”. De aici rezult? necesitatea de a-l studia cât mai temeinic ?i, ori de câte ori este posibil, în indisolubil? leg?tur? cu prefacerile de diverse naturi care au loc în via?a material? ?i spiritual? a unei anumite colectivit??i lingvistice.

Rela?ia existent? între dezvoltarea vocabularului ?i a societ??ii este puternic subliniat? ?i de al?i lingvi?ti (români sau str?ini). Unii dintre ace?tia consider? c? lexicologia are chiar o situa?ie special? în sensul c? ocup? un loc particular între lingvistic? ?i sociologie. Vezi, de exemplu, G e o r g e s M a t o r é (La méthode en lexicologie, Paris, 1953), care define?te lexicologia ca o disciplin? sociologic?” (p. 50) ?i care, asemenea lui A. Meillet, consider? c? vocabularul este expresia societ??ii” (p. 62), ceea ce înseamn? c? acesta reflect? un anumit stadiu de civiliza?ie ?i c? progresul lui e determinat în special de factori extralingvistici.

Un alt motiv pentru care e necesar s? acord?m mai mult? aten?ie studierii vocabularului este de natur? s t i l i s t i c ?. Precum se ?tie, lexicul este aspectul cel mai specific al fiec?rui stil func?ional (beletristic, ?tin?ific, administrativ ?i publicistic). De aici în?elegem c? deosebirile dintre stilurile amintite (privite ca variante func?ionale ale limbii literare) se reduc, în primul rând, la deosebiri de vocabular ?i de frazeologie (adic? îmbin?ri de cuvinte cu caracter constant mai mult sau mai pu?in sudate ori închegate).

Îmbog??irea ?i perfec?ionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat decât însu?irea regulilor gramaticale ale limbii materne. Este unanim admis c?, înc? de la vârsta pre?colar?, copilul st?pâne?te, în linii mari, sistemul gramatical al limbii pe care o vorbe?te, îns? achizi?ionarea de noi cuvinte ?i folosirea lor corect? r?mân un deziderat permanent de-a lungul întregii sale vie?i. În strâns? leg?tur? cu cele afirmate mai înainte, subliniem c? nici a?a-zisa optimizare a comunic?rii (despre care se vorbe?te atât de mult în ultima vreme) nu e posibil? f?r? un vocabular bogat ?i corect întrebuin?at. Având în vedere c? gre?elile de ordin lexical sunt numeroase ?i, în general, mai grave decât cele de natur? gramatical? , se impune ca ?i din acest punct de vedere studiul vocabularului s? fie extins ?i aprofundat.


Dup? ce am ar?tat în ce rezid? importan?a studiului vocabularului, sunt necesare m?car câteva preciz?ri în leg?tur? cu unitatea de baz? a lexicului, care este CUVÂNTUL. Conform celei mai cunoscute dintre numeroasele defini?ii care s-au dat acestui concept, el reprezint? asocierea unuia sau mai multor sensuri cu un complex sau înveli? sonor susceptibil de o întrebuin?are gramatical? în procesul comunic?rii. Ca unitate lexical? între o form? sonor?, acustic? sau material? ?i un con?inut semantic (redus uneori la un singur sens), cuvântul este constituit nu numai din a?a-zisa  form? tip” (pe care o g?sim inserat? în dic?ionare), ci din toate formele lui gramaticale sau flexionare. Aceasta înseamn? c? orice cuvânt flexibil reprezint? o unitate într-o diversitate de forme sau aspecte gramaticale. Recurgând la un exemplu, vom spune c? fac, faci, facem, f?cui, f?cea, f?cur?m, f?cuser?, f?cut ?i altele sunt toate forme flexionare ?i deci realiz?ri concrete ale aceluia?i cuvânt abstract, care este verbul a face. Numeroasele sensuri ale verbului în discu?ie nu constituie nici ele un cuvânt separat, ci toate alc?tuiesc con?inutul semantic al acestui verb, considerat o singur? unitate ?i din acest punct de vedere. Concepând cuvântul în felul acesta, înseamn? c? nu putem încadra în aceea?i unitate lexical? forme flexionare care au fost, cândva, în raport de varia?ie liber?, dar s-au specializat, în cele din urm?, pentru exprimarea anumitor sensuri lexicale. Astfel, în limba român? actual?, se spune exclusiv  acord aten?ie cuiva”, dar  acordez un instrument muzical”, de?i forma de infinitiv a celor dou? verbe este aceea?i, ?i anume acorda (din fr. accorder, ital. accordare). Tot a?a, fa?? de unicul singular raport, formele de plural rapoarte ?i raporturi înseamn?, prima  referate, comunic?ri, d?ri de seam?”, iar a doua  rela?ii, leg?turi”. În momentul în care o form? flexionar? s-a specializat pentru exprimarea unui anumit sens al cuvântului polisemantic, unitatea lexical? ini?ial? s-a scindat în dou? sau chiar trei cuvinte diferite, care trebuie considerate omonime par?iale (de exemplu capete, capi ?i capuri sau coarne, corni ?i cornuri).

În urma preciz?rilor f?cute rezult? c? e gre?it s? vedem în cap, corn, pas ?i altele, substantive cu dou? sau trei forme de plural ?i s? le punem al?turi de coperte – coper?i, ??rance – ??r?nci sau înghe?ate – înghe???i, care nu se deosebesc câtu?i de pu?in din punctul de vedere al sensului. De altfel, uneori chiar etimologia direct? sau imediat? a unora dintre aceste cuvinte e diferit?, ceea ce e un motiv în plus s? le separ?m în dic?ionare ?i s? le interpret?m ca omonime par?iale, deci altfel decât erau ele considerate în anumite manuale ?colare. Cap (cu sensul de  promontoriu”) provine din francez? (cap) ?i tot din aceast? limb? l-am primit pe pas cu sensul de  trec?toare”, în timp ce cap (pl. capete) ?i pas (pl. pa?i) sunt mo?tenite din limba latin?. O diferen?? clar? trebuie f?cut? ?i între a turna (ap?, vin etc.) ?i a turna (un film), a c?ror form? corect?, la persoana a III-a singular ?i plural, este toarn? ?i, respectiv, turneaz?. […].


1. O aten?ie special? merit? ?i problema VARIANTELOR unui cuvânt, care nu trebuie puse, în nici un caz, pe acela?i plan cu unit??ile lexicale propriu-zise. Acestea sunt tot realiz?ri concrete ale unui cuvânt, dar de alt tip decât cele morfologice (de exemplu: cas?, casei, caselor etc.). Astfel, în raport cu forma literar? coregrafie (din fr. chorégraphie), pronun?area coreografie (explicabil? prin ital. coreografia) reprezint? o simpl? variant? lexical?, nu un alt cuvânt, întrucât cele dou? complexe fonetice aproape identice exprim? absolut aceea?i realitate, adic? au un con?inut semantic identic. Tot variante de aceea?i natur? sunt, de exemplu, ?tof? (comp. germ. Stoff), personagiu (comp. ital. personaggio) fa?? de formele corecte stof? ?i personaj, pe care le-am împrumutat din ital. stoffa ?i fr. personnage.

2. Numeroaselor variante de provenien?? extern? li se opun cele create în interiorul limbii române (sau al altei limbi) pe cale pur fonetic?, prin analogie sau prin alte procedee, cum sunt: etimologia popular?, contamina?ia, hipercorectitudinea etc. Ap?rute în limba român? sunt, spre exemplu, inerva, complect, decreptitudine, repercursiune, lungoare, pantomin?, piftea, juva(i)er ?i altele (în loc de formele corecte: enerva, complet, decrepitudine, repercusiune, lingoare ?i lângoare, pantomim?, chiftea, giuvaier ?.a.m.d). Tot variante învechite sunt ?i emo?iune, inspec?iune, direc?iune etc. (fa?? de emo?ie, inspec?ie, direc?ie ?i multe altele, care s-au fixat definitiv în limba literar? sub aceast? form? mai scurt? ?i deci mai comod?). În schimb, frac?ie-frac?iune, ra?ie-ra?iune, reac?ie-reac?iune, sec?ie-sec?iune, sta?ie-sta?iune ?i altele constituie unit??i lexicale distincte, pentru c? sunt net specializate din punct de vedere semantic. În dic?ionare ele trebuie tratate în articole separate, dar lucr?rile noastre lexicografice nu procedeaz? întotdeauna corect ?i mai ales consecvent nici din acest punct de vedere.

În concluzie, re?inem c? variantele trebuie grupate cu forma considerat? literar? ?i tratate împreun? cu aceasta ca un singur cuvânt (de exemplu ciocolat? cu variantele: ?ocolat?, ?ocolad?, ciocolad? ?i chiar ciucalat?, care este o rostire profund incult?).

3. În mod excep?ional, o variant? se poate transforma în cuvânt de sine st?t?tor dac? se specializeaz? din punct de vedere semantic în raport cu forma literar? de care a depins ini?ial. Afirma?ia este valabil? chiar pentru o pronun?are incult?, cum a fost, cândva, transperant (acceptat în limba literar? sub aceast? form?, dar numai cu sensul de  stor”). În loc de un singur cuvânt, care a fost, de la început, transparent (cu varianta transperant) avem ast?zi dou? cuvinte cu forme ?i sensuri diferite, dar care se reduc, în ultim? analiz?, la acela?i etimon str?in, ?i anume fr. transparent.

4. O men?iune special? merit? a?a-zisele v a r i a n t e  l i t e r a r e  l i b e r e . Când dou? pronun??ri ale aceluia?i cuvânt (vechi sau neologic) sunt cam la fel de frecvente ori de justificate ?i din alte puncte de vedere, normele ortografice ?i ortoepice le accept? pe amândou? pân? la  victoria” uneia dintre ele sau pân? la o eventual? specializare sub raport semantic. Cit?m, în ordine alfabetic?, numai o parte dintre aceste dublete fonetice literare (cum ar mai putea fi ele numite):

1. acum / acuma

2. angelic? / anghelic?

3. cafein? / cofein?

4. caraf? / garaf?

5. cârd??ie / c?rd??ie

6. cvadrimotor / cuadrimotor

7. desear? / disear?

8. despera / dispera

9. eteroclit / heteroclit

10. func?ie / func?iune

11. galantom / galanton

12. germen / germene

13. m?n?stire / mân?stire

14. namiaz? / n?miaz?

15. picromigdal? / pricomigdal?

16. pror? / prov?

17. sandvi? / sandvici

18. ?asla / ceasla

19. zaherea / zaharea

20. zbârli / zburli etc.

În aceea?i categorie mai larg? a variantelor literare libere intr? ?i o serie de dublete accentuale literare (cum sunt: ánost / anóst, cráter / cratér etc.).

Preciz?m c?, în astfel de cazuri, avem de a face cu un singur cuvânt, tocmai pentru c? cele dou? variante în concuren?? nu se deosebesc  deloc  din punct de vedere semantic.

În  lingvistica modern?, termenul cuvânt este înlocuit cu lexem (format dup? modelul lui fonem ?i morfem). Din p?cate, nu to?i cercet?torii acord? noului concept aceea?i semnifica?ie, a?a c?, în cazul de fa??, el a fost evitat tocmai pentru a nu da na?tere la unele confuzii.  Unii lingvi?ti str?ini  fac  o deosebire net? între lexic ?i vocabular, considerând c? al doilea termen trebuie s? desemneze numai un domeniu din vasta realitate pe care o acoper? cel dintâi. Astfel de  domenii” care apar?in lexicului ?i care se preteaz? la inventariere ?i la descriere sunt, spre exemplu, vocabularul politic (sau social-politic), vocabularul economico-financiar, vocabularul sportiv, vocabularul avia?iei, al marinei ?.a.m.d. Pe de alt? parte, unii cercet?tori stabilesc o opozi?ie între lexicul limbii ?i vocabularul unui text dat atunci când fac ceea ce numim statistic? lexical?. Întrucât, în lingvistica româneasc?, aceste distinc?ii (de dat? relativ recent?) nu se întâlnesc decât foarte rar, ele vor fi neglijate, în continuare, iar cei doi termeni (adic? lexic ?i vocabular) vor fi considera?i sinonimi ?i vor fi folosi?i în mod alternativ.


Unii lingvi?ti români ?i str?ini includ formarea cuvintelor în morfologie cu care cea dintâi seam?n? îndeosebi prin caracterul ei sistematic (atât de vizibil mai ales în domeniul deriv?rii). Astfel, a?a cum, spre exemplu, orice verb românesc se termin? la persoana a II-a sing. a indicativului prezent în i plenison, silabic sau foarte scurt (afli, bei, po?i), tot a?a de la aproape orice verb se poate forma, în limba noastr?, un nume de agent cu ajutorul sufixului ­tor (cf.: scriitor, muncitor, alerg?tor etc.). Se poate spune c?, în ambele cazuri, avem de-a face cu un num?r relativ mic de reguli dup? care se creeaz? atât noile cuvinte, cât si formele gramaticale ale unui cuvânt supus flexiunii. Al?i cercet?tori consider? c? sistemul de formare a cuvintelor trebuie înglobat în studiul vocabularului, adic? al disciplinei lingvistice cunoscute sub denumirea de lexicologie. În sfâr?it, nu lipsesc nici cei care v?d în formarea cuvintelor o ramur? distinct? a lingvisticii, fiindc? ea ocup?, într-adev?r, un loc de tranzi?ie între vocabular ?i structura gramatical?. Considerând (cu rezervele de rigoare) c? formarea cuvintelor este o sec?iune a lexicologiei (în sens foarte larg), ne întemeiem pe faptul c? aceasta duce la crearea de noi unit??i lexicale pe baza celor care exist? deja într-o limb? dat?. În acela?i timp, urm?m o concep?ie care este, practic, aproape definitiv impus? în înv???mântul românesc de toate gradele ?i care const? în studierea sistemului de formare a cuvintelor în cadrul vocabularului.

În lingvistica româneasc?, importan?a form?rii cuvintelor a fost adeseori subliniat?, ar?tându-se, pe bun? dreptate, c? aceasta reprezint? unul din capitolele cele mai importante ale unei limbi, întrucât se poate vedea aici mecanismul însu?i al crea?iei lexicale sau felul în care procedeaz? o limb? pentru a-?i crea elemente noi, dotate cu sensuri noi .


Pentru în?elegerea sistemului de formare a cuvintelor ?i mai ales a mecanismului deriv?rii într-o limb? oarecare, l?murirea conceptului de familie lexical? precum ?i studierea structurii morfologice (sau morfematice) a cuvântului sunt de o utilitate indiscutabil?. Întrucât ultima problem? este pe larg tratat? în partea final? a capitolului Introducere în studiul morfologiei, aici vom încerca s? preciz?m, în primul rând, ce se în?elege printr-o familie lexical? ?i, în al doilea rând, s? ar?t?m (prin câteva exemple concrete) care sunt elementele din a c?ror îmbinare rezult? noi cuvinte sau unit??i lexicale. Despre o defini?ie foarte clar? ?i unanim acceptat? nu dispunem nici în cazul de fa??, dar se admite, de obicei, c? o familie lexical? înglobeaz? totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin compunere ?i prin schimbarea valorii gramaticale de la acela?i cuvânt de baz?. Astfel, de la verbul a face au fost formate mai multe derivate cu sufixe (spre exemplu: f?c?tor, f?c?tur? etc.), derivate cu prefixe (desface, preface, reface etc.), derivate parasintetice (cu prefixe ?i sufixe în acela?i timp: pref?c?tor, pref?c?torie etc.) ?i compuse propriu-zise sau cu elemente de compunere: bineface, binef?c?tor, r?uf?c?tor sau contraface (format din elementul de compunere contra- + face, dup? modelul fr. contrefaire). O precizare care se impune neap?rat este c?, în mod obi?nuit, familia lexical? a unui cuvânt se stabile?te la nivelul unei singure limbi (de pild?: româna, franceza, latina etc.). Într-o familie lexical? de acest gen nu trebuie s? includem decât derivatele ?i compusele create în interiorul limbii respective ?i, eventual, împrumuturile neologice analizabile. Dup? p?rerea noastr?, de?i este un cuvânt împrumutat, floral poate fi inclus în familia lui floare, dar florilegiu ?i eflora nu sunt în aceea?i situa?ie. Neologismele împrumutate, dar neanalizabile sau locu?iunile ?i expresiile în care intr? un cuvânt oarecare nu apar?in familiei lexicale a acestuia. Referindu-ne, spre exemplu, la substantivul mân?, vom spune c? din familia lui lexical? fac parte derivatele române?ti mânu??, mânu?i??, m?nu??, mânui, înmâna etc., dar nu ?i împrumuturile neologice manevr?, man?et?, manichiur?, manufactur? etc. (a c?ror r?d?cin? mai îndep?rtat? este lat. manus). Tot a?a, nu intr? în familia lexical? a lui mân? nici combina?iile frazeologice: mân? în mân?, peste mân?, pe sub mân?, a da mâna, a fi mân? spart?, a avea pe cineva la mân? ?i multe altele.

Cuvintele compuse pot s? apar?in? la mai multe familii lexicale, în func?ie de num?rul termenilor care intr? în componen?a lor ?i care sunt dota?i cu con?inut no?ional. Aceasta înseamn? c? un compus ca gura-leului va fi inclus atât în familia lui gur?, cât ?i a lui leu, iar Statu-Palm?-Barb?-Cot va fi încadrat în patru familii lexicale conform cu structura lui foarte complex?.

Cuvântul care serve?te ca element de baz? pentru formarea altor cuvinte se nume?te primitiv sau cuvânt-baz?. Cel format prin ad?ugarea unui prefix sau sufix se nume?te cuvânt derivat. Astfel, în cazul derivatului frumuse?e vom spune ca primitivul este adjectivul frumos, la care s-a ata?at sufixul -e?e; în cazul lui c?r?u?ie vom spune ca baza este c?r?u? (derivat de la verbul c?ra + suf. -u?); în cazul verbelor înfrunzi ?i întrista primitivele sunt, în mod evident frunz? ?i trist, c?rora li s-a ad?ugat prefixul în-. Ceea ce este mai important e faptul c?, de multe ori, prefixele ?i sufixele nu se adaug? direct la r?d?cin?, ci la a?a-numita tem? lexical?. Aceasta e comun? tuturor formelor flexionare sau gramaticale ale unui cuvânt ?i e format?, în mod obligatoriu, dintr-o r?d?cin? ?i cel pu?in un sufix sau un prefix. Astfel, l?pt?reas? este derivat prin ad?ugarea sufixului -eas? la tema l?ptar, iar aceast? tem?, la rândul ei, este ea îns??i un derivat de la lapte + suf. -ar. Prin urmare, în tema l?ptar- exist? r?d?cina l?pt- ?i un sufix -ar, tot a?a cum în tema de la care s-a format adjectivul str?b?t?tor avem r?d?cina verbului a bate (în cazul de fa?? -b?t-) + prefixul str?-.

?inând seama de partea de vorbire care constituie punctul de plecare al deriv?rii, temele lexicale pot fi împ?r?ite în verbale ?i nominale, iar ultimele în substantivale ?i adjectivale. Despre adjectivul înfloritor spunem c? s-a format de la o tem? verbal?, care este înflori, în timp ce buc?t?reas? spre exemplu, provine de le o tem? nominal? (?i anume substantival?), care este buc?tar (din bucate + suf. -ar). Men?ion?m c? în cazul lui buc?tar ca ?i al altor derivate (spre exemplu: din?at, cioturos, noduros, picura etc.) derivarea s-a f?cut de la forma de plural a primitivelor, întrucât aceasta este superioar? celei de singular sub raportul frecven?ei.


În majoritatea lucr?rilor de specialitate (române?ti ?i str?ine), termenul r?d?cin? este sinonim cu cel de r a d i c a l, de?i nu este normal s? se foloseasc? doi termeni diferi?i pentru exact aceea?i realitate lingvistic?. Dup? unii speciali?ti, r?d?cina poate s? coincid? cu radicalul ori poate fi inclus? în acesta din urm? când e vorba de cuvinte formate prin derivare. Astfel, la nivelul limbii române, un segment fonic cum este cânt- (din cânt-a) trebuie considerat, în acela?i timp, r?d?cin? ?i radical, îns? în descânt-a radicalul este descânt-, ceea ce înseamn? c? el coincide cu a?a-zisa tem? lexical?”. Tot a?a, în c?l?tori r?d?cina este c?l- (din cal-e), pe când radicalul e o grupare de dou? morfeme (c?l-?tor), deci o unitate divizibil?, în a c?rei componen?? intr? ?i r?d?cina privit? exclusiv ca morfem independent” sau unitate morfemic? indivizibil?”. Precum vedem, radicalul poate s? con?in? în plus anumite afixe derivative, pe când r?d?cina este întotdeauna o unitate minimal? indivizibil?. Indiferent dac? el coincide cu r?d?cina (ca în bat-e, cânt-a etc.) sau nu se identific? cu aceasta (ca în r?zbat-e, încânt-a ?i altele), radicalul apare ca element constant în toate formele flexionare ale unui cuvânt, fie el derivat sau nederivat. Acceptând aceast? distinc?ie, care se întâlne?te ?i la unii lingvi?ti str?ini ?i pe care o consider?m binevenit?, cei doi termeni (adic? r?d?cin? ?i radical) pot fi folosi?t, în continuare, precis specializa?i din punct de vedere semantic.

Mijloacele  interne de îmbog??ire a vocabularului

Derivarea este procedeul de formare de cuvinte noi sau cu sens nou, prin asocierea formativelor (lexiformelor, afixelor) cu cuvintele-bazã. Raportâd produsul acestui mijloc de îmbogã?ire a  vocabularului la o bazã deja existentã, identificãm o derivare progresivã, care se realizeazã prin completarea bazei cu afixe prefixale ?i sufixale copila?,copilãre?te, copilãrie etc) ?i o derivare regresivã, constând în reducerea bazei la un radical func?ionând individual in contexte alcãtuite: a dansa-dans, a cânta-cânt, a vedea-vãz, a auzi-auz, a visa-vis, a somna(vechi)-somn.

În func?ie de clasa lexico-gramaticalã a bazei de la care s-au suprimat

afixele, distingem:

a)  derivare regresiv? postsubstantivalã: cire?-cirea?ã, pãr-par?, prun-prun?, nuc-nuc? c?p?un?, smochin-smoch stomatologie, pictor-pictu lificare, sculptur?- sculp biologie, transla-transla?ie ?i translator.

b)   derivare regresiv? postadjectivalã: aerodinamic?, cineget-cine nemurire,

c) derivare regresiv? postparticipalã: email-emailat, canfor-camforat, dezm??a-dezm??a, t?rca-t?rcat, lauera-laureat, coroia—coroiat.

d) derivare regresiv? postverbal?: dor-durea, gând-gdndi, gust-gusta, blestem-blestema, câ?tig-câ?tiga, fream?t-frem?ta, cuget-cugeta, descânt-descânta, gre?-gre?i, miros-mirosi, s?rut—s?ruta, trai-tr?i, jur-a jura.


Fenomen lingvistic greu definibil, insuficient studiat ?i cu unele aspecte destul de controversate, derivarea regresiv? ocup? un loc cu totul special în sistemul de formare a cuvintelor ?i în cadrul a?a–zisei etimologii interne” (care înglobeaz? totalitatea crea?iilor proprii ale unei limbi date). Complexitatea fenomenului în discu?ie provine, printre altele, din faptul c? el se întâlne?te nu numai în domeniul vocabularului, ci ?i al morfologiei, iar (mult mai rar) chiar al frazeologiei, dup? cum vom vedea la locul potrivit. Ceea ce ne intereseaz? aici este numai derivarea regresiv? lexical?, îns?, înainte de a o studia ca procedeu de îmbog??ire a vocabularului, se impune s? oferim o imagine de ansamblu asupra fenomenului ?i s?–l privim atât în rela?iile lui cu fenomenele opuse, cât ?i cu cele înrudite sau apropiate.


Derivarea regresiv? este procedeul analogic de creare a noi cuvinte, unit??i frazeologice ?i forme gramaticale prin suprimarea unor afixe reale sau aparente de la cuvinte ori forme flexionare existente deja în limb?.

Not?: Prin afix în?elegem orice morfem care r?mâne în afara r?d?cinii, atunci când segment?m un cuvânt. În denumirea global? de afixe includem, a?adar, ?i desinen?ele, care au rol exclusive morfologic, de?i dup? unii lingvi?ti (în special str?ini) termenul generic amintit reune?te, de obicei, prefixele, sufixele ?i infixele. Etimologic vorbind, afix (< lat. affixus) înseamn? ata?at”, lipit”; prin urmare este normal ca desinen?ele s? stea pe acela?i plan cu sufixele ?i prefixele. Cât prive?te termenul m o r f e m, acesta va fi folosit în accep?ia de unitate minimal? de expresie, dotat? cu sens lexical sau gramatical ?i rezultat? în urma analizei unui cuvânt în elementele lui constituente”: cap–?, mas–?, în–tiner–i etc.

Având în vedere direc?ia în care se exercit?, se poate spune c? derivarea regresiv? este inversul” deriv?rii propriu–zise sau progresive, din care cauz? a fost numit? ?i derivare în sens invers” sau pur ?i simplu derivare invers?. Cf. ?i germ. Rückbildung, engl. back–formation, rus. obratnoe slovoobrazovánie sau it. retroformazione (al?turi de derivazione retrograda), span. derivación inversa (folosit paralel cu derivación retrograda) ?.a.m.d. Pentru mecanismul diferit al celor dou? tipuri opuse de derivare, s? se compare, deocamdat?, dirijor (format din dirija + suf. ­or) cu regiza, extras din regiz–or (< germ. Regisseur) prin eliminarea aceluia?i afix derivativ.

Derivarea regresiv? se produce atât în domeniul vocabularului, cât ?i în sfera morfologiei, ceea ce ne îndrept??e?te s? vorbim de dou? aspecte fundamentale ale acestui fenomen: a) derivare regresiv? l e x i c a l ? (cf. râ?ni < râ?n–i??) ?i b) derivare regresiv? m o r f o l o g i c ? (spre ex. refacerea lui gemet din gemet–e, pluralul mai vechiului ?i normalului geam?t < lat. gemitus). În mod excep?ional se pot forma prin derivare regresiv? ?i unit??i frazeologice, cum sunt de pild?, denumirile unor soiuri de arbori fructiferi, dintre care cit?m: cire? amar (din cirea?? amar?), p?r pergamut (din par? pergamut?), p?r iosefin (din par? iosefin?), prun bistri? (din prun? bistri??), prun gu?at (din prun? gu?at?) ?.a.m.d.

A considera c? ultima denumire, spre exemplu, este o simpl? combina?ie a subst. prun cu adj. gu?at, este, indiscutabil, gre?it. De fapt, la noile unit??i frazeologice (care sunt mai recente ?i mult mai rare) se ajunge pornindu–se de la denumirile fructelor exprimate prin sintagme stabile, formate dintr–un substantiv feminin ?i un adjectiv acordat. Prin suprimarea morfemului final –? (atât de la substantiv, cât ?i de la determinantul adjectival), se creeaz? noi unit??i frazeologice, extrase, de fapt, din cele mai vechi, care sunt ?i mult mai cunoscute. În astfel de cazuri ?i în altele similare (cf. ?i chirurg plastic < chirurgie plastic? sau filozof absolut < filozofie absolut?), derivarea este, în acela?i timp, frazeologic?, dar ?i regresiv?, pentru c? se realizeaz? în sens invers.

Urm?toarea precizare se refer? la faptul c? derivarea regresiv? const? atât în eliminarea unor afixe autentice, cât ?i a unor segmente de expresie (cel mai adesea simple ?termina?ii”), care se identific? formal cu morfeme de ordinul afixelor derivative sau al celor flexionare. Când un segment fonic este gre?it interpretat ca afix ?i, în consecin??, e suprimat, se poate vorbi despre o p s e u d o– d e r i v a r e r e g r e s i v ?. Pentru în?elegerea acestui aspect destul de frecvent al deriv?rii regresive, s? se compare verbul des?vâr?i, extras din adjectivul des?vâr?it (< de + s?vâr?it) cu mitropoli, care a fost ref?cut din substantivul cu aspect participial mitropolit (< slavon. mitropolit?).

Pentru ilustrarea felului în care falsa analiz? poate opera, de data aceasta în domeniul morfologiei, vom cita o forma?ie ?i mai bizar? decât verbul rar si vechi mitropoli. E vorba de singularul regional ciuc, ref?cut din ciuc–uri (pl. lui ciucure) prin suprimarea segmentului –uri, gre?it interpretat ca o desinen??. Pentru acest exemplu ?i pentru alte forma?ii similare, vezi studiul lui J. Byck ?i Al. Graur, De l influence du pluriel sur le singulier des noms en roumain, în BL, I (1933), p. 19 et passim.

La baza deriv?rii regresive, indiferent de natura ei, st? întotdeauna un proces de analogie. Astfel, pentru c? existau în limba român? numeroase perechi de felul lui filolog: filologie, fonolog: fonologie, lexicolog: lexicologie etc. (cu ambele elemente ele perechii explicabile prin împrumut) a putut fi creat derivatul regresiv etimolog (< etimolog–ie), care va înlocui, pân? la urm?, pe etimologist de origine francez? (< étymologiste).

Aici ar mai fi de f?cut precizarea c? o form? ca stomatolog, de pild?, se poate explica atât ca derivat regresiv românesc din stomatolog–ie, cât ?i ca împrumut din limba francez? sau o alt? limb? (cf. ital. stomatologo ?i germ. Stomatologe). Este foarte adev?rat c? termenul fran?uzesc curent este stomatologiste, dar al?turi de acesta se folose?te mult mai rar ?i stomatologue. Teoretic nu e deloc exclus ca unii vorbitori s?–l fi împrumutat pe stomatolog, iar al?ii s?–l fi creat în române?te prin analogie ?i pe dou? c?i diferite s? se fi ajuns la acela?i rezultat. Afirma?ia este valabil? ?i pentru alte neologisme, cum ar fi, de pild?, composta (perfect explicabil ca o forma?ie regresiv? din compost–or, dar, în subsidiar, ?i ca un împrumut din fr. composter perforer ? laide dun composteur”). Numele instrumentului de perforat este, în mod sigur, mai vechi decât al verbului composta, iar existen?a acestuia din urm? în limba francez? e ignorat? de imensa majoritate a vorbitorilor români. Ei au f?cut, desigur, cuno?tin??, mai întâi cu substantivul compostor. Paralel cu acesta, au folosit (iar unii mai folosesc si ast?zi) verbul a perfora, anterior în limb? chiar substantivului  compostor. Având la îndemân? un model atât de bine reprezentat în limba noastr? (cum este cel constituit din perechile: aspira / aspirator, excava / excavator, selecta / selector, toca / toc?tor ?i, desigur, perfora / perforator), unii vorbitori au putut extrage un verb a composta din numele de instrument compostor, înainte ca al?ii s? fi împrumutat, eventual, acela?i cuvânt din limba francez?.

Fiind un caz particular al analogiei (în sensul c? se întemeiaz? pe modele preexistente), derivarea regresiv? are întotdeauna caracter s i s t e m a t i c, asemenea oric?rui tip de derivare. Se poate spune c?, a?a cum în fonologie se întâlnesc perechi corelative sau omorganice de felul lui p:b, s:z, t:d etc. sau cum în domeniul deriv?rii propriu–zise pot fi puse pe acela?i plan perechile croi: croitor, munci: muncitor, scrie: scriitor etc., la fel ?i în sfera deriv?rii regresive cuplul avânt: avânta este comparabil cu blestem: blestema, câ?tig: câ?tiga, îndemn: îndemna ?.a.m.d. Caracterul sistematic al deriv?rii regresive este, a?adar, demonstrat prin existen?a unor astfel de perechi corelative, în care (cum se întâmpl? în cazul citat) substantivul este derivat de la verb dup? analogia unor tipare mo?tenite din latin? (gust: gusta, joc: juca etc.) sau împrumutate din limbile cu care româna a venit în contact. Ultima caracteristic? a procedeului de care ne ocup?m arat? cât se poate de clar necesitatea de a studia orice derivat regresiv prin integrarea lui într–un sistem de forme analoge, care îl explic? ?i, adeseori, îi determin? apari?ia.

Alte preciz?ri preliminare

Înainte de a trece la clasificarea ?i examinarea forma?iilor regresive din limba român? contemporan?, se mai impun cel pu?in patru preciz?ri, f?r? de care derivarea invers? nu poate fi în?eleas? în toat? complexitatea ei.

Creând derivate regresive, vorbitorii nu au con?tiin?a c? inoveaz?, ci numai c? utilizeaz? cuvinte ?i forme gramaticale existente deja în tezaurul lexical al limbii. Impresia subiec?ilor vorbitori este c? forma?iile inverse sunt cuvinte–baz?, ceea ce se datore?te faptului c? orice derivat regresiv este prin defini?ie mai scurt decât primitivul din care provine (cf., spre exemplu, cânt în raport cu cânta sau  râ?ni  fa?? de substantivul râ?ni??). Dificultatea de a identifica forma?iile regresive provine, pentru vorbitorul nelingvist, chiar din aceast? r?sturnare a raportului real care exist? între primitiv ?i derivatul lui regresiv. Spre deosebire de vorbitorul obi?nuit, lingvistul are, îns?, posibilitatea de a stabili (ori de a restabili) raportul amintit, îns? numai procedând i s t o r i c, adic? reconstituind am?nun?it  trecutul” unei forma?ii explicabile prin derivare invers?.

Admi?ând c? un cuvânt provine din altul prin procedeul deriv?rii regresive trebuie s? ne întemeiem întotdeauna pe atest?ri sau, în al?i termeni, s? avem neap?rat în vedere c r i t e r i u l c r o n o l o g i c (valabil pentru toate tipurile de derivare). Astfel, despre cânt putem afirma cu certitudine c? provine din verbul cânta, fiindc? nu este atestat pân? în a doua jum?tate a secolului al XIX–lea. Primitivul s?u este, în schimb, foarte vechi, ceea ce e cât se poate de firesc, având în vedere c? el a fost mo?tenit din limba latin? (< cantare). Nu acela?i lucru se poate spune, îns?, despre cânt (gre?it explicat de unele dic?ionare prin lat. cantus), pentru c? autorii lor pierd din vedere absen?a cuvântului în limba româna veche. Pe baza altor gre?eli similare ?i a multor fapte, dintre care unele vor fi discutate mai departe, putem conchide c? f?r? o abordare care s? fie, totodat?, s i n c r o n i c ? ?i mai ales d i a c r o n i c ?, studiul deriv?rii regresive este de neconceput.

Înainte de a admite, f?r? rezerve, existen?a unei forma?ii regresive în limba român?, trebuie s? excludem, în prealabil, posibilitatea unui eventual împrumut dintr–o limb? str?in?. Astfel, verbul  regiza, pe care l–am citat la începutul acestei expuneri, nu poate fi explicat prin fr. régir, fiindc? acesta înseamn? a administra, a gera”. Pentru no?iunea exprimat? de verbul românesc regiza franceza se folose?te de locu?iunea mettre en sc?ne, pe care noi am calchiat–o prin a pune în scen?”. Tot a?a, sensul fr. régisseur este de administrator, gerant”, deci el nu coincide cu al rom. regizor, pentru care franceza întrebuin?eaz? sintagma metteur en sc?ne. Din aceasta cauz? l–am interpretat pe regiza ca o forma?ie regresiv? din mai vechiul regizor, care (atât formal, cât ?i semantic) se explic? f?r? nici o dificultate prin germ.  Regisseur.

Ultima precizare pe care o mai facem ?i care e foarte important?, se refer? la faptul c? derivarea regresiv? nu trebuie confundat? cu cea realizat? prin s u b s t i t u ? i e d e a f i x e derivative. E drept c? ?i aici se suprim?, de fiecare dat?, un prefix sau un sufix derivativ, îns? ceea ce se adaug? în loc reprezint? tot un morfem de ordinul afixelor derivative. Cit?m câteva exemple care sunt de natur? s? pun? în lumin? atât asem?n?rile, cât si deosebirile existente între cele dou? tipuri de derivare. O serie de verbe ca descre?i, despleti, dezgropa etc. nu s–au format prin ad?ugarea prefixului des– direct la temele cre?, plete sau groap?, ci de la mai vechile încre?i, împleti ?i îngropa prin înlocuirea lui în– cu des–,  drept model servind perechile antonimice de felul lui închide–deschide (în care ambele elemente ale cuplului sunt mo?tenite din limba latin?). Tot a?a, de la corigent (lat. corigens, –ntis) s–a format, în limba noastr?, corigen?? prin înlocuirea sufixului –ent cu -en?? ?i prin analogie cu absent–absen??, frecvent–frecven?? etc. (deci pornindu–se de la un model preexistent, care a fost, de data aceasta, împrumutat din francez? ?i din latin?). Tot un rezultat al deriv?rii prin substitu?ie de afixe este ?i crearea lui editur? de la editor (< fr. éditeur; lat. editor). De data aceasta, derivarea a constat în înlocuirea lui –or cu –ur? (dup? modelul perechilor împrumutate: cenzor / cenzur?, coafor / coafur? etc.). În cazul deriv?rii regresive lexicale, dup? ce se suprim? un afix real sau aparent, nu se mai adaug? nimic în loc ori se adaug? numai morfeme gramaticale, care ajut? la realizarea flexiunii ?i, în primul rând, la încadrarea cuvântului nou format într–o anumit? categorie lexico–gramatical? (sau clas? morfologic?).

Precum vedem, ca procedeu de îmbog??ire a vocabularului, d e r i v a r e a în general, cunoa?te trei aspecte fundamentale, care trebuie ?i pot fi riguros delimitate:

a) D e r i v a r e a p r o g r e s i v ? (sau pr o p r i u–z i s ?), care se realizeaz? prin ad?ugarea de afixe derivative ?i care cunoa?te, la rândul ei, dou? tipuri mai importante: p r e f i x a r e a ?i s u f i x a r e a. Când acestea se combin? (formându–se noi cuvinte prin ad?ugarea simultan? de prefixe ?i sufixe la aceea?i tem? lexical?), avem de–a face cu d e r i v a t e p a r a s i n t e t i c e: îmb?trâni, dezgoli, neru?inat, neobr?zat etc.;

b) D e r i v a r e a r e g r e s i v ? (sau i n v e r s ?), care este opusul celei dintâi ?i care se realizeaz? prin eliminarea unor afixe autentice sau presupuse de la substantive, adjective ?i verbe preexistente. Cele trei aspecte ale acesteia vor fi pe larg studiate, îns? nu înainte de a delimita ?i mai clar derivarea regresiv? lexical? de cea morfologic?;

c) D e r i v a r e a  p r i n  s u b s t i t u ? i e  d e  a f i x e, care cunoa?te dou? aspecte diferite în func?ie de natura afixului suprimat ?i înlocuit (prefix  sau sufix).


În lingvistic? nu se face, de obicei, o separare a forma?iilor regresive lexicale de cele care apar?in morfologiei, de?i o astfel de distinc?ie este cât se poate de necesar?. În continuare, vom examina mai pe larg dou? fapte cu ajutorul c?rora vom pune în eviden?? atât asem?n?rile ?i deosebirile existente între cele dou? tipuri fundamentale de derivare regresiv?, cât ?i mecanismul procedeului, în general. Formula celei de a patra propor?ionale (la care Saussure face apel pentru a explica analogia, în general)1 este în întregime valabil? ?i pentru derivarea regresiv?:

?omer: ?oma dumneata: x

?ofer:  x dumitale: matale

Dup? modelul unor perechi corelative de felul ?omer: ?oma, boxer: boxa etc., în care atât verbul, cât ?i numele de agent sunt împrumuturi din limba francez?, s–a putut forma verbul recent ?ofa prin îndep?rtarea sufixului derivativ –er al mai vechiului ?ofer. Fr. chauffer nu poate explica rom. ?ofa, deoarece sensul lui primordial ?i, totodat?, fundamental este  a înc?lzi” sau  a face cald”. Celelalte sensuri ale cuvântului (pentru care vezi LEXIS ?i ROBERT, s.v.) sunt toate derivate ?i ele nu vor fi amintite aici. Important e faptul c? chauffer nu se întrebuin?eaz? niciodat?, în francez?, cu sensul de a conduce un automobil”. Pentru exprimarea acestei ac?iuni francezii folosesc verbul conduire, a?a cum englezii întrebuin?eaz? pe to drive. Nefiind satisf?cut criteriul semantic, rom. ?ofa nu poate fi explicat prin fr. chauffer (ca în DN3 ?i în MDE2, s.v.). El trebuie interpretat ca un derivat regresiv din ?of–er, perfect explicabil, atât formal, cât ?i semantic prin fr. chauffeur, care apar?ine aceleia?i familii etimologice ca ?i vb. chauffer.

Despre pronumele de polite?e mata, Iorgu Iordan a ar?tat c? acesta a fost ref?cut din forma de genitiv–dativ matale < m(ne)atale. La rândul ei, aceast? form? e o scurtare din dumneatale (genitiv–dativul lui dumneata < Domnia ta). Ini?ial, matale s–a folosit numai la genitiv–dativ, cum dovedesc atest?rile ?i în special aspectul morfologic al acestui pronume. Extinzându–?i folosirea ?i la nominativ–acuzativ (probabil mai întâi în limbajul infantil, a c?rui crea?ie este), matale a devenit invariabil sub aspectul cazului, ceea ce nu era normal în sistemul morfologic al limbii române. De aceea, s–a sim?it nevoia cre?rii unei forme de nominativ–acuzativ (mata), pentru a se ajunge la un paralelism perfect cu dumneata–dumitale. Acest lucru s–a realizat tot prin derivare regresiv?, constând, de data aceasta, în suprimarea desinen?ei cazuale de genitiv–dativ –le.

De?i, dup? cum vedem, procesul care se produce este, în esen??, acela?i, între derivarea regresiv? lexical? ?i cea morfologic? exist? câteva deosebiri fundamentale:

1. În primul caz se procedeaz? prin îndep?rtarea unor morfeme derivative (sufixe ?i prefixe), iar în al doilea caz se înl?tur? exclusiv morfeme flexionare (cel mai adesea desinen?e). Nu intereseaz? în discu?ia de fa?? c? ambele categorii de morfeme pot fi reale sau numai aparente, cum am v?zut din cele câteva exemple date la început.

2. În func?ie de natura morfemelor suprimate se poate ajunge la noi unit??i lexicale (ex. ?ofá, în raport cu ?ofer) sau numai la noi forme gramaticale (ex. mata fa?? de matale). Ca o regul? general?, s–ar putea spune c? derivarea regresiv? lexical? duce la formarea de noi cuvinte, pe când cea morfologic? d? na?tere unor simple forme flexionare ori unor variante morfologice de tipul, spre exemplu, al formelor de singular ob?inute prin suprimarea unei desinen?e de plural (de ex. pântec < pântece; sanda < sandale etc.). Cf. ?i masc. motric (care este extras din forma de genul fem. motric?, ea îns??i o variant? neliterar? a adjectivului invariabil motrice). Cu timpul, dou? forme flexionare ori dou? variante morfologice se pot transforma în cuvinte diferite, dar aceasta  nu infirm? regula formulat? mai sus. Atât formele flexionare, cât ?i variantele morfologice nou–n?scute prin acest tip de analogie sunt menite s? completeze o paradigm? ori s? regularizeze o rela?ie gramatical?. Rolul sistematizor al deriv?rii regresive este ?i aici mai mult decât evident.

Un derivat regresiv morfologic a fost (în momentul apari?iei lui) ?i cap?t, ref?cut din capete (pl. lui cap), mo?tenit din lat. capita. Dup? ce a ap?rut forma cap?t, ea s–a specializat d.p.d.v. semantic ?i s–a fixat în anumite combina?ii frazeologice, ceea ce ne îndrept??e?te ca, în planul sincroniei, s? vorbim de o nou? unitate lexical? în raport cu mai vechiul ?i etimologicul cap, singurul continuator al lat. caput.

3. Comparând categoria lexico–gramatical? sau clasa morfologic? a primitivului  cu cea a derivatului regresiv se poate stabili o nou? diferen?? între cele dou? aspecte fundamentale ale fenomenului în discu?ie. În cazul deriv?rii regresive morfologice nu poate fi vorba de o schimbare a categoriei lexico–gramaticale”, din moment ce  derivatul constituie numai o form? flexionar? sau o variant? morfologic? a primitivului. În mod obi?nuit, lucrurile se petrec cu totul altfel atunci când derivatul regresiv ?i primitivul constituie unit??i lexicale distincte. În imensa majoritate a cazurilor, ele apar?in ?i unor clase morfologice diferite.


În raport cu derivarea regresiv? morfologic?, cea lexical? este, în chip firesc, mult mai des întâlnit?, din cauz? c? vocabularul este mai bogat ?i mai labil decât morfologia, ale c?rei reguli sunt limitate ca num?r ?i relativ stabile. Ca o consecin?? a acestui fapt, ?i num?rul morfemelor derivative (sufixe ?i prefixe), apte de a fi suprimate prin derivare regresiv?, este incomparabil mai mare decât al afixelor flexionare. În continuare, ne vom ocupa numai de derivarea regresiv? lexical? ca mijloc de îmbog??ire ?i de sistematizare a vocabularului. În interiorul ei vom distinge trei tipuri principale: postsubstantival?, postadjectival?  ?i  postverbal?.


În?elegem prin ea formarea de noi cuvinte prin suprimarea de afixe, apar?inând unor substantive. În limba român?, forma?iile regresive postsubstantivale sunt construite, în general, prin suprimarea unui sufix lexical sau a unei desinen?e care se identific? formal cu un morfem de ordinul afixelor derivative (de ex. –?). În mai multe cazuri, se suprim? ?i un segment final, gre?it analizat sau interpretat ca un sufix lexical (de pild?: –ie, –it, –at din nevropat etc.).

Forma?ii regresive ob?inute prin suprimarea afixului –?

Cel mai adesea este suprimat segmentul morfematic –?, care reprezint? semnul distinctiv al majorit??ii substantivelor feminine ?i cel mai important sufix mo?ional al limbii române. De?i din punctul de vedere al structurii morfologice acest –? constituie desinen?a de nominativ–acuzativ singular nearticulat a substantivelor feminine, prin fals? analiz? vorbitorii îl interpreteaz? ca un afix cu valoare lexical? ?i–l separ? de r?d?cin?, dând na?tere unor noi unit??i lexicale. Ex. ma?ter -tat? vitreg” < ma?ter? (înv. ma?teh?, de origine slav?: mašteha); mo? < moa?? -femeie b?trân?, bab?, bunic?” (form? originar?; singura comparabil? cu alb. moshë -vârst?”); nan (reg.) -na?” < nan? (prin analogie cu nun: nun?);  mâ? < mâ?? (mai vechi ?i mai r?spândit, probabil de origine onomatopeic?); pisic < pisic? etc. Este aici un aspect cu totul special al mo?iunii, constând în formarea unor substantive care denumesc fiin?e de sex masculin de la feminine, prin suprimarea morfemului –?. Derivatele de felul celor men?ionate mai sus au ap?rut prin analogie cu perechi ca fecior: fecioar?, cumnat: cumnat?, prieten: prieten? etc. ?i ele se explic? prin necesitatea existen?ei unor forme distincte pentru cele dou? sexe.

Mai pe larg vezi T h e o d o r H r i s t e a, Mo?iunea regresiv? în limba român?, în vol. Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucure?ti, 1965, p. 385–388. Despre o mo?iune pe care am numit–o r e g r e s i v ? se poate vorbi ?i în cazul numelor de persoane (cf. Brîndu? < Brîndu?a, Catrin < Catrina, Corin < Corina, Despin < Despina, Tatian < Tatiana etc.) Acestea sunt formate prin analogie cu Adrian -Adriana, Ion – Ioana, Stan -  Stana etc. ?i se explic? prin aceeasi tendin?? mai general? de realizare a unei concordn?e între sexul natural al obiectelor ?i genul substantivelor care le denumesc.

În modul descris mai sus au ap?rut ?i cele mai multe denumiri române?ti de arbori ?i arbu?ti fructiferi, dup? un tipar preexistent, transmis de limba latin?: cire?: cirea??, corn: coarn?, p?r: par?, piersic: piersic? sau pom: poam?. Prin analogie cu astfel de perechi s–au format, în limba român?, o serie de nume ale arborilor ?i arbu?tilor fructiferi, pornindu–se de la formele de genul feminin ale numelor de fructe, care sunt mai vechi în limb? decât numele pomilor ?i care constituie cuvinte mo?tenite din latin? sau împrumuturi din diferite limbi. Iat? (în ordine alfabetic?) o list? incomplet? a numelor de arbori ?i arbu?ti fructiferi, formate de la numele corespunz?toare ale fructelor: alun (< alun?), cais (< cais?), c?lin (< c?lin?), c?p?un (< c?p?un?), coac?z (< coac?z?), frag (< frag?), (i)agud < (i)agud?), m?lin (<m?lin?), mo?mon (<mo?moan?), mur (< mur?), nuc (< nuc?), perj (< perj?), scoru? (< scoru??), vi?in (< vi?in?), zarz?r (< zarz?r?) ?i altele. În sprijinul ideii c? numele fructului este mai important decât al pomului sau al arbustului ?i c? acesta din urm? se poate forma cu mult? u?urin?? de la cel dintâi se pot aduce numeroase exemple de ceea ce am numit derivate postsintagmatice sau frazeologice (vezi cele spuse anterior despre prun gu?at, p?r pergamut etc.)

Cel mai u?or este s? demonstr?m c? numele pomului provine de la fruct în cazul arborilor fructiferi exotici, deoarece ace?tia nu s–au cultivat, în general, pe la noi. Fructele, fiind importate, au putut fi u?or cunoscute de un mare num?r de vorbitori. Odat? cu obiectul” (în cazul de fa?? fructul exotic) ne–a venit ?i cuvântul care îl denumea. Metoda de cercetare a vocabularului cunoscut? în lingvistic? sub numele de Cuvinte ?i lucruri (dup? germ. Wörter und Sachen”) î?i g?se?te aici o evident? ilustrare. Când, în mod excep?ional, s–a sim?it nevoia de a se numi, într–un fel oarecare, arborele care produce fructul exotic, nu s–a recurs din nou la un împrumut, ci (de cele mai multe ori) s–a creat un derivat românesc de la numele fructului prin analogie cu modelele existente deja în limb?. Ex.: banan (< banan?), curmal (< curmal?), mandarin (< mandarin?), m?slin (< m?slin?), naramz (< naramz?), portocal (< portocal?), smochin (< smochin?) etc.

4. Dup? cum vedem, pentru a exprima ideea de pom” în opozi?ie cu cea de fruct”, româna ?i–a constituit un sistem de forme clar ?i unitar în care numele arborelui este în imensa majoritate a cazurilor de genul masculin, iar al fructului de genul feminin. La aceast? situa?ie s–a ajuns prin procedeul deriv?rii regresive ?i pornindu–se de la tiparul transmis de latina târzie. Concluzia la care ne–a condus o analiz? comparativ? cu alte idiomuri este c? un sistem al denumirilor de arbori ?i de fructe atât de unitar ca în limba român? ?i îndeosebi constituit (în cea mai mare m?sur?) printr–un procedeu atât de special cum este derivarea regresiv?, nu exist?, se pare, în nici o alt? limb? indo–european?.

Suprimarea (pseudo)sufixului –ie

1. În mod obi?nuit, suf. –ie formeaz? substantive abstracte de la teme adjectivale (cf. prostie < prost, fudulie < fudul etc.) sau deriv? substantive prin ad?ugarea lui la alte substantive (domnie < domn, judec?torie < judec?tor etc.). Uneori, al?turi de adjectiv ?i de substantiv, exist? ?i un verb, care poate fi împrumutat sau format în române?te (cf. vesel: veseli: veselie). Datorit? modelului domni: domnie, veseli: veselie etc., se poate întâmpla ca, atunci când, în limb?, exist? numai substantivul abstract terminat în –ie, s? se extrag? din el un verb prin eliminarea acestui segment, care este, într–adev?r, ori poate fi numai interpretat ca un afix derivativ. În acest mod s–au format urm?toarele verbe rare: gelozi (< gelozie), m?rturi -m?rturisi” (< m?rturie), melancoli (< melancolie), temeli (< funda” < temelie), vizuni – a tr?i într–o vizuin?” (< vizunie) ?i altele. Men?ion?m c?, dintre toate primitivele citate, numai subst. gelozie con?ine un sufix autentic –ie, pentru c? el este singurul analizabil.

2. Mult  mai frecvente sunt cazurile când dintr–un substantiv terminat în –ie se formeaz? un alt substantiv, care la un examen cronologic se dovede?te a fi derivat regresiv, ?i nu primitiv (cum îl simt cei mai mul?i vorbitori). Astfel s–au n?scut: abager < abagerie (derivat la rândul lui din  abagiu + suf. –?rie), geodez < geodezie (< fr. géodésie, germ. Geodäsie), ortoped < ortopedie (< fr. orthopédie, germ. Orthopädie), papetar < papet?rie (< fr. papeterie) ?i multe altele.

În cazul lui ortoped, trebuie admis ?i un eventual împrumut din limba german? (< Orthopäde). Afirma?ia este valabil? ?i pentru unele dintre neologismele care vor fi discutate în continuare (vezi, de asemenea, cele spuse mai înainte despre stomatolog).

3. F?r? prea multe explica?ii, preciz?m c? în acela?i fel s–au mai format în limba român? contemporan? urm?toarele denumiri de speciali?ti în diverse ?tiin?e, discipline sau profesiuni: biolog (< biologie), ecolog (< ecologie), endocrinolog (< endocrinologie), erpetolog (< erpetologie), etimolog (< etimologie), merceolog (< merceologie), odontolog (< odontologie), ontolog (< ontologie), otorinolaringolog (< otorinolaringologie), stomatolog (< stomatologie), venerolog (< venerologie) etc. Modelul unor astfel de forma?ii îl constituie perechile mai vechi de felul lui geolog: geologie, ideolog: ideologie ?i altele, în care ambele elemente ale cuplului se explic? prin împrumut.

Forma?ii regresive postinfinitivale

De?i le–am numit în felul acesta, ?inem s? preciz?m c? e vorba tot de derivate regresive postsubstantivale (mai precis de verbe formate de la substantive abstracte cu aspect infinitival). Un exemplu care apar?ine acestei categorii ?i care a fost adeseori discutat (mai întâi de academicienii Al. Graur ?i Iorgu Iordan) este verbul aniversa. Pentru explicarea lui trebuie s? pornim nu de la adj. aniversar (ca în DLRM, s.v.), ci de la subst. aniversare, provenit la rândul lui din forma adjectival? de genul feminin aniversar?. Dup? fr. jour anniversaire s–a spus, la început, exclusiv zi aniversar? (adic? zi în care se s?rb?tore?te un anumit eveniment”). Cu timpul, determinantul zi (care era subîn?eles) a fost uitat, iar determinantul aniversar? a început s? fie folosit singur cu sensul întregii sintagme din care a fost izolat ?i cu valoare de substantiv, ca în citatul care urmeaz?:

Când ziceai aniversar? ziceai banchet ?i când ziceai banchet, ziceai luare în râs reciproc?” (vezi I a c o b N e g r u z z i, Amintiri din Junimea”, Bucure?ti, 1939, p. 203). În acela?i sens poate fi amintit aici ?i titlul nuvelei La aniversar? de M i h a i E m i n e s c u.

Dup? întrebuin?area lui aniversar? ca substantiv a fost posibil? transformarea lui în aniversare, prin confuzie cu infinitivele lungi ale verbelor de conjugarea I. Sim?it el însu?i ca infinitiv lung, aniversare a putut servi ca punct de plecare pentru formarea verbului  aniversa, inexistent în alte limbi. În mod similar  s–au format urm?toarele verbe recente: autoservi < autoservire (calchiat dup? rus. samoobslujivanie, iar acesta dup? engl. amer. self–service); calcifica (< calcificare, modelat dup? abstractul fran?uzesc calcification); cinefica < cineficare (un reflex, în limba român?, al rus. kinofika?iia); radiofica < radioficare (corespondentul rus. radiofika?iia). Tot aici îl vom men?iona pe comunica, extras din comunicare (?tiin?ific?) ?i folosit din ce în ce mai mult cu sensul de  a face cunoscute (de obicei în cadrul unei sesiuni ?tiin?ifice) idei noi, descoperiri sau orice alte rezultate ale muncii de cercetare într–un anumit domeniu de activitate”.

Forma?ii regresive cu origine multipl?

1. Un num?r destul de mare de forma?ii regresive (în special verbe) nu pot fi explicate satisf?c?tor decât admi?ându–se c? au fost extrase din dou? sau mai multe forme primitive, care apar?in aceleia?i familii lexicale ?i care sunt anterioare, în limb?, derivatului regresiv. Totodat?, primitivele” se explic? f?r? nici o dificultate ca împrumuturi din alte limbi, în timp ce pentru presupusul derivat regresiv este exclus? o provenien?? extern?. Cit?m, deocamdat?, un singur exemplu, despre care nu avem nici o îndoial? c? s–a format în modul ar?tat mai sus. Este vorba de verbul picta (c?ruia în latin? îi corespunde pingo, –?re, în francez? peindre, în italian? pingere ?i în special dipingere etc.). Judecând dup? atest?ri (pentru care vezi DLR, s.v.), se pare c? acest verb a ap?rut în limba român? pe la începutul secolului al XX–lea sau (cel mai devreme) la sfâr?itul celui de al XIX–lea. În orice caz, Odobescu, Alecsandri, Eminescu ?i al?i scriitori din veacul al XIX–lea [r. ed.] nu–l cuno?teau, din moment ce nu e atestat în limba operei lor. În schimb, pentru substantivele pictor ?i pictur? exist? zeci de atest?ri numai la Eminescu ?i la Al. Odobescu.

Modelul dup? care a fost creat picta îl constituie sculpta, care apar?ine aceleia?i sfere semantice ?i care exist? înc? din veacul al XIX–lea ca un împrumut din limba francez? (< sculpter). Al?turi de verbul sculpta, se foloseau, înc? din secolul trecut, substantivele sculptor ?i sculptur?, între care exist? acela?i raport formal ?i semantic ca între pictor ?i pictur? (toate patru împrumutate: lat. pictor, pictura; sculptor, sculptura ?i fr. sculpteur, sculpture). Pentru no?iunea exprimat? de verbul picta s–au folosit, înainte de apari?ia acestuia, alte verbe, dintre care a zugr?vi este indiscutabil cel mai important. El a devenit îns? nepotrivit dup? împrumutarea neologismelor pictor ?i pictur?, fa?? de care difer? atât de mult din punct de vedere formal. Cum pictor ?i pictur? aveau aspect clar de derivate, a fost cât se poate de simplu s? li se reconstituie, prin analogie, un presupus primitiv românesc. Prin transformarea în verb a radicalului pict– (extras atât din pictor, cât ?i din pictur?) a fost eliminat? o iregularitate a sistemului lexical, care, mai clar, ar putea fi pus? în eviden?? în felul urm?tor:

sculptor:  sculptur?: sculpta

pictor: pictur?:  –

Apari?ia lui picta nu s–a soldat cu eliminarea lui zugr?vi, care era solid instalat în limba român?, ci numai cu reducerea con?inutului semantic al acestui din urm? verb, paralel cu o binecunoscut? precizare.

2. F?r? a mai indica ?i tiparele dup? care s–au format, men?ion?m c?, într–un mod similar, au mai ap?rut, în limba român? contemporan?, urm?toarele verbe, pentru care posibilitatea unui împrumut este exclus?:  audia (< auditor, audi?ie, audient ?i audien??); candida (< candidat ?i candidatur?); corela (< corelat, corela?ie ?i corelativ); legisla -legifera” (< legislator, legisla?ie, legislativ ?i legislatur?); selecta (< selec?ie, selector ?i selectiv); transla (< translator ?i  transla?ie) etc.

Al?turi de derivarea propriu-zis? sau progresiv? (care, dup? cum am v?zut, const? în ad?ugarea de afixe), exist? ?i o derivare regresiv? sau invers?, care const? în suprimarea unor afixe reale sau aparente de la cuvinte preexistente. Întrucât acest aspect al deriv?rii e mult mai complicat decât toate celelalte ?i el nu a fost suficient studiat nici chiar în lingvistica general?, ne vom opri asupra lui mai pe larg, relevându-i esen?a, aspectele fundamentale, productivitatea ?i, în general, importan?a pe care o prezint? din diverse puncte de vedere.

Derivarea progresiv? se realizeaz? pornind de la un cuvânt de baz?, consecvent în etapa ulterioar? a ata??rii afixelor (pisic-u?) sau inconsecvent, cu men?ineraea numai a radicalului (po?t(?)-a?). Exist? derivate la care cuvântul de baz? e greu identificabil. Astfel, substantivul f?ptura este un derivat de la participiul învechit al verbului a face (fapt), existent în structura perfectului compus din textele de pân? în sec. al XlX-lea (am fapt-am f?cut), dar op?iunea limbii române, începând cu faza ei modern?, pentru participiul f?cut înl?tur? posibilitatea explic?rii derivatului f?ptur? de la aceast? baz?, ast?zi ie?it? din uz. Substantivul brutar are ca baz? un regionalism transil¬v?nean, brut, cu sensul de pâine, împrumutat din limba german? (Brot), mai precis de la sa?ii din aceast? zon?; pentru vorbitorii de limb? român?, acest cuvânt apare ca împrumutat, de?i se recunoa?te sufixul de agent-ar, productiv în cuvinte ca l?utar, cofetar, pantofar, tejghetar, lingurar etc. în cazul altor cuvinte, baza nu se poate identifica în limba român?, ea se reg?se?te în limbile popoarelor cu care vorbitorii de limb? român? s-au aflat în contact, f?r? s? se poat? preciza dac? aceasta este filiera de la care a pornit procesul derivativ. Aghiu?? are o baz? sigur? în neogreac?, aghios, unde însemna sfânt. Sensul peiorativ, nou, de diavol este o dovad? a degrad?rii sale semantice în momentul asimil?rii de c?tre al?i vorbitori decât cei de neogreac? ?i explicabil prin ironiile la care era supus elenii care cânta, desigur, ?i în grece?te. Alte incompatibilit??i exist? între cuvântul de baz? românesc ?i derivatele sale: verbul a îm¬br??i?a, cu sensul de a prinde, a lua în bra?e, pare un produs derivat de la substantivul bra?e, îns? prefixul îm- are sensul de a face ca ceva s? devin? ca baza.

Alte derivate sunt generatede temele de pluralale unor  substantive: cafelu?? (de la pluralul cafele), omenie (de la pluralul oameni), la care de fapt numai ultimul derivat con?ine ideea de plural. În cazul primelor dou? (cafelu??, ?epc?lie), admitem c? s-au format de la baz? de plural numai datorit? formelor cafea-caf?/le, ?apc?-?epci.  In situa?ii de excep?ie, derivarea se produce ?i de la cuvinte de   baz? compuse: cumsecade-cumsec?denie, într-un chip-întruchipa, mare inim?-m?rinimie.

Sufixele lexicale sunt segmentele, sunet sau grupuri de sunete, plasate la sfâr?itul unei teme sau al unui radical, care formeaz? cuvinte noi. Spre deosebire de alte morfeme care au aceea?i pozi?ie post-tem? –desinen?e ?i sufixe gramaticale, ?i care aduc informa?ii de natur? morfologic? (gen, num?r, caz, persoan?, mod, timp), sufixe lexicale sunt regenatoare de cuvinte cu sens înrudit cu cel al temei. Singurele sufixe mixte, lexicale ?i gramaticale, sunt cele mo?ionale care asigur? echivalen?a de gen la substantivele animate: curc?-curcan, ra??-r??oi, g?sc?-gâscan, cioar?-cioroi etc.

Din punctul de vedere al clasei lexico-gramaticale în care se încadreaz? derivatele, sufixele sunt cuantificabile dup? aceasta (substantivale, adjectivale, adverbiale etc.); ele provin din limbile latin? ?i slav? (cele mai productive) sau din magiar?, turc? ori alte limbi romanice.

1. Sufixele substantivale

-u?i: culcu?, urcu?, alunecu?,

-ime: studen?ime, cruzime, muncitorime, acrime,

-ar: cuibar, fierar, l?prtar,

-easâ; mireas?, lenjereas?,

-i??.l?di??. t?lpi??, casieri??

-ism: clasicism, populism

2. Sufixe adjectivale

-iu: auriu, ruginiu, vi?iniu, verzuliu, pr?zuliu, nisipiu

-os: dureros, pofticios, sp?tos, zelos, furios

-esc: gorjenesc, ceresc, b?nesc

3. Sufixe verbale

-ui:t?inui, dr?cui, chefui, târgui, pr?fui

-iza:’româniza, favoriza, maghiariza

-i: îng?lbeni, îmbr?tâni, copil?ri, înfrunzi

- a: înflora, peria,. înspica, îndestula, br?zda

4. Sufixe adverbiale

-e?te: române?te, p?mânte?te, viteje?te, or??ene?te

zi?: cruci?, furi?, piepti?, mor?i?

-mente: literalmente, totalmente, generalmente, actualmente

5. Sufixe pronomiale -ica: at?tica

-u??: m?t?lu??

-ica: m?t?lic?

-u?a: nimicu?a

6.  Sufixe numerale:

-ime: doime, ?esime, optime, milionime

7.  Sufixe interiectionale:

- ic?: aolic?

În func?ie de semnifica?ia particular? a derivatului, stabilit? prin raportarea lui la obiectul denumit, sufixele lexicale au anumite valori semantice.

1. Sufixele diminutivale formeaz? substantive, adjective, uneori adverbe ?i pronume, ar?tând c? obiectul denumit este mai mic decât baza. Rolul lor este hipocoristic (mângâietor).

-a? (de origine variat?, nelatin?): hârd?ia?, copila?, ciol?na?, flutura?, pisoia?, bâi??a? etc. Când acest sufix este anexat substantivelor care se refer? la o profesiune, el are sens  depreciativ: doftora?, profesora?, scriitora?, gazetara?, poeta?, dar numai în contextele în care se impune utilizarea termenului f?r? diminutivare.

-ic(?) (lat.ic(e)a): fetic?, gineric?, baie?ic?, lopa?ic?, m?m?ic?, t?tic, pupic, bunic, mutulic?, c?rticic? etc. Uneori, in cazul  substantivelor proprii ca Giorgic?, Costic?, sau chiar comune  precum, b?dica, acest sufix este hipocoristic absolut.

-el, -ea (la. -ellus. -ella): caie?el, sc?unel, mielu?a, cop?cel,  cior?pel, stejerel, fântânea etc. Cu sens dezmierdator apare în: nepo?el, b?rbâ?el, b?ie?el, iar depreciativ în: avoc??el. Neutralizarea sensului diminutival se produce la toponimul Tecucel ?i în numele jocului popular alunel (ul).

-ior, – ioar?( lat.. -eolus. –ilus, -iola): oscior, cior?pel, c?rn?cior, must?cioar?, por?ioar? ?i hipocoristic în M?rioara,  fr??ior, surioar?, inimioar?. Acest sufix se poate ata?a unei  teme sufixate cu alt afix diminutival –i?, us:  mutri?oar?, ??ri?oar?, fe?i?oar?,  oglinjoar?, locu?or. Valoarea semantic?  diminutival? este anulat? atunci când derivatele denumesc plante (ini?or, s?lcioar?, trestioar?), în cazul substantivelor c?prior, c?prioar?, ro?ioar?, peri?oar? (de la pluralul peri?oare) ?i al  toponimului Târgu?or.

-uc(?): f?tuc?. lan?uc, gr?suc, n?suc, mânuc?, n??uc, fr?tuc, t?tuc?.

-i??(sl): chei??, rochi??, linguri??, ?uiculi??, copili??, feti??, scufi??. Valoarea diminutival? este zero dac? derivatele denumesc plante (albastri??, pelini??, l?mâi??, români??), profesii (postãri?ã, doctori?ã, soferi??, b?ie?i??, casieri??), uneori, reprezint? numele so?iei celui care are o anumit? func?ie sau profesie (diaconi??, not?ri??, prim?ri??) în cazul femininului zei?? ?i al echivalentului de gen de la masculinele animate (papagali??, porumbi??, lebedi??), al substantivelor proprii nume de animale sau oameni Gheoghi??, Grigori??, loni??, Mih?i??, Nicul?i??, Mari?a, Dumitri?a, Albi?? (capr?), Suri?a (iap?) Ro?chifa (vac?).

-ui,uie (lat. –uleuts,  -ulea): cet??uie, fer?struie, c?r?ruie. Acest sufix apare, în unele cuvinte, compus cu -c?(-uic?) c?me?uic?, fer?stutic?. Neutralizarea valorii diminutivale se produce în condi?iile schimb?rii referentului, ca în cazul cuvântului nev?stuic? (animal).

-u?(?) (lat. uceus. -ucea): b?nu? blându?, blidu?, delu?, iedu?, t?icu?, nodu?, c?nu??, dungu??, ghetu??. panglicu??, s?biu??, vr?biu??, sl?bu?, m?t?lu??, alegu? (interjec?ie, cu uzan?? regional?). Sensul diminutival zero se înregistreaz? la substantivele proprii nume de persoan?: Ionu?, M?riu?a, Ancu?a, P?tru?, sau la numele de plante: urzicu??, s?biu??.

-ule?: br?ule?, cesule?, drumule?, murgule?, ?oimule?. Neutralizarea sensului diminutival se produce în cazul numelor de fenomene ale naturii: gerule?, vântule?, al substantivai lui pode?.

2. Sufixele augmentative formeaz? substantive, rar adjective, ar?tând c? obiectul denumit este mai mare decât de obicei sau a?a este perceput ori considerat de c?tre vorbitor.

-an, -an?(sl): b?ietan, feti?can?, ?oiman, juncan. În cazul cuvintelor be?ivan, pu?tan, bog?tan gr?san, sufixul are valoare peiorativ?. Formele învechite prostovan, ho?oman, chi?oran sunt generate prin varia?ii ale sufixului -an.

-an. -andru: b?iefandru, copilandru, c??elandru, puiandru, fl?c?iandru

-oi. –oaie(lat.. -oneus. –onea)came?oi,maturoi, buboi, turtoi. În cuvintele: b?ie?oi,slugoi, maimu?oi,  iepuro, .f?toi, sufixul are sens depreciativ. Urmat de –c? , sufixul mo?ional -oaie, -oaic?: lup-lupoaic?, tigru-tigroaic?, bulgar-bulg?roaic?, ceh-cehoaic? etc. Aici sensul augmentativ al sufixului este neutalizat. Aceia?i transformare se remarc? ?i in  cazul numelor de familie: Oproiu, Vl?doiu, Cârstoiu,  Gheorghi?oiu, St?ncioniu.

-oc, -oac? (-og. -oag?) (lat. , sl.): f?tog, milog, hâr?oage,  terfeloage

-ai. –aie, în compunere cu –?r- a generat substanive care indic?  o cantitate superioar?: fum?rie, ap?rie, p?l?rie, fle?c?raie,  l?c?raie, vierm?raie, sau pot avea sens depreciativ în vân?taie, d?nd?nai.

3.  Sufixele colective formeaz?substantive care denumesc colectivit??i sau entit??i plurale.

-et(lat. -etum): cuconet, nucet, omenet, pinet, pomet, puiet,  stejeret, vi?inei, tineret sau toponime ca: Br?det, F?get, C?rpinet.

-ime (lat. -imen):dr?c?rime,felurime, studen?ime, profesorime, ??n??rime, calicime, iob?gime, p?s?rime, secuime, turcime.

-i? (sl. ): aluni?, bolov?ni? r?muri?, stej?ri?, tufi? sau toponime ca  Mestec?ni?, P?ltini?

-iste (sl. ): cânepi?te.  Goruni?te,  priveli?te, trifoi?te, tutuni?te.

4. Sufixele de agent genereaz? derivate care indic?, în general autorul unei ac?iuni.

-ar(er) (lat, -arius. st. -ar. fr. Aire) acar,  al?mar, berar, dricar, fainar, m?t?sar, me?te?ugar, milionar, olar, slujnicar, pl?pumar, plugar, tunar, ?uicar, v?car, v?rsar. Sutixul de agent impune o nuan?? depreciativ? cuvintelor opincar, panglicar, m?m?ligar, tocilar.

-tor, -toare (lat, -torus) c?l?tor-oare. cioplitor-oare, domnitor, fum?tor-oare, îngrijitor, înv???tor, judec?tor, mulg?tor, s?p?tor, trec?tor, vindec?tor. Neutralizarea valorii sufixului este obi?nuit? la numele proprii Croitoru, Vr?jitoru/Vr?jitoarea, precum ?i la substantivele care denumesc plante sau animale: cioc?nitoare. lipitoare, v?t?m?toare. Substantivele derivate cu sufixul -tor sunt frecvente ?i în limbile francez? ?i italian?, de unde s-au împrumutat mul?i termeni pvecum: agitator, filator, modelator etc.

-giu (tc.  -agiu): camionagiu, tinichigiu, geamgiu, cusurgiu, pastramagiu, sifonagiu. Multe dintre substantivele nume de agent, derivate cu sufixul –giu,  sunt provenite din limba turc? :cafegiu, lefegiu, harabagiu, zarzavagiu, zurbagiu. În cazul unora dintre derivatele cu -giu sufixul are sens depreciativ: pomanagiu, reclamangiu, scandalagiu, mahalagiu, pilangiu, laptagiu,  chiulangiu, moftangiu, pistolagiu etc.

(i)er (fr. -ier): bufetier, camioner, liftier, matri?er, restan?ier, textier.

-ist(?) (fr. it etc formeaz? substantive ?i adjective): c?minist, ceferist, manichiurist?, normalist, rapidist, unionist, zeflemist. Deprecierea valorii derivatelor cu -ist se motiveaz? prin condi?iile exterioare sufixului: gurist = dizeur = cânt?re?, gurist =flec?re?. Cu acela?i sufix se formeaz?, accidental, ?i adjec¬tive în limbajul argotic fomist, blatist, gagist (de la gagiu, nu cu sensul propriu de”actor într-un teatru ambulant”).

-eas? este un sufix de agent cu statut aparte, utilizat pentru desemnarea so?iei persoanei indicate prin cuvânt de baz?. Dac? în cazul substantivelor lejereasc?, sp?ltoreas?, nu se  poate identifica o baz? de ggen masculin, pentru ca meseria se exercit? exclusiv de c?tre femei (sp?l?tor se folose?te numai pntru cel care spl? utomobile), o asemenea baz? exist? în cuvinte le cuvintele cus?toreas?, coloneleas?, bidin?reas?, astfel încât  se poate admite ?i acest afix sub clasa sufixelor de agent.

-e?(-ea??). -?re?(-eat?) este omonimul cu sufixul iminutival din drumule??i br?dule?. Distinc?ia sufix diminutival -sufix de agent se realizeaz? la morfemul sufixul diminutival ?i -ar sufixul de agent (p?rcule?-diminutinv,  cert?re?- de agent), precum ?i nivelul clasei lexico+gramticale a derivatelor: substantive la diminutivate ?i adjectivale la cele cu  sufix de agent. Cu excep?ia cuvintelor c?l?re? ?i cânt?re?, toate  efectele sufix?rii agentive cu     -e?-  sunt peiorative: descurc?re?, iub?re?, petrec?re?, plâng?re?.

-a?: arca?, c?ru?a?, cerceta? pluta?, potera?, pu?ca?, ?inta?.  Depreciarea nu are leg?tur? cu sufixul în cazul cuvintelor borfa?, h?ita?, punga?.

5. Sufixele pentru denumirea înu?irii  dezvolt? adjective de la baze, în general, verbale ?i substantivale, rar de la cuvinte care sunt sunt adjective (negricios, alburiu, vine?iu, ro?ietic, molatic).

-esc (-iscus: etimologie greu de precizat, probail trac?): boieresc, dr?cesc, unguresc, omenesc, p?storesc, regesc, ?erpesc, voinicesc.

-os (-ios): (lat, -osus): ar??gos, b?nos, c?nos, din?os, f?los,  geros, hazos, inimos, l?ptos, de la baze adjectivale con?in în semntica lor ?i ideea de  aproximare: negricios= ” cam negu”, albicois= “cam alb”.

-ar (lat, -arius) este omonim cu sufixul de agent; m?rfar, fugar, mijlocar(deget). Acest sufix este ocurent în limbile romanice, de unde au intrat cuvinte ca: bugetar, familiar, muscular, ocu¬lar, primar, stelar, valutar. Neutralizarea sufixului se realizeaz? în cuvintele care denumesc specii de plante, p?s?ri, pe?ti sau animale: cufundar. lop?tar, nisipar, ?erpar, viespar, prepelicar, ?oricar, ?ipar.

-atic (lat, -aticus): flusturatic, fluturatic, muieratic, molatic.

-?re?. -?rea?? (lat, -aricius): b?lt?re?, purt?re?, vorb?re? etc. Cu valoare peiorativ? sufixul apare în cuvintele: b?g?re?, descurc?re?, iub?re?, v?ic?re?, zâmb?re?.

-tor (lat, -torius): muncitor, denun??tor, lupt?tor, anchetator, chinuitor, orbitor, poruncitor, uluitor, suitor, vindec?tor. Acest sufix este omonim cu sufixul de agent, distinc?ia între sensurile derivatului realizându-se la nivelul distribu?iei strict postnominale, datorit? valorii adjectivale (pentru sufixul -tor care genereaz? adjective), ?i strict nominale, datorit? valorii substantivale (pentru acela?i sufix care genereaz? substantive nume de agent): S + Adj – tat? lupt?tor, Vb. +N—EI vine suplinitor.

-a? (sl.).-bucluca?, coda?, frunta?, înainta?, mijloca?, nevoia?, p?tima?, p?guba?, pizma?, trufa?.

-(e)an (sl): p?mântean, s?tean, r?s?ritean, codrean.

-e? (sl.): f?let, îndr?zne?, lume?, m?l?ie?, m?re?, p?dure?.

-nic (sl.): amarnic, casnic, darnic, f??arnic, înd?r?tnic, puternic, jalnic, zilnic.

-al. -(i)onal (fr. -al. lat, -alis): arhitectual, cadastral, compozi?ional, dirijoral, vamal, unional.

-ial (fr. lat.): axial, trimes frecven?ial, substan?ial, exponen?ial.

-ual: conceptual, instinctual, tutual, gradual, spiritual.

-bil (lat, -ble): agitabil, ap?rabil,  demascabil, g?sibil, locuibil, reglabil, rezolvabil.

-ian(fr. -ien): caragialian,emine?cia, st?ne?cian, wagnerian.  Acela?i sufix apare ?i în varianta –ician: electrician, fonetician,  matamatician.

-ic (lat, rom): ciclic, climatic, fptic, olimpic, scriptic, patriotic, scheletic, partinic.

-ist (lat, rom): ceferist, trombonist, viorist, mocrobist.

-at: borc?nat, catifelat, co mo?at, plu?at, sprâncenat,

-iu (lat, -ivus): ar?miu, azuriu, c?p?uniu, cafeniu, ciocolatiu,  fumuriu, sidefiu, m?sliniu, vioriu.

6. Sufixele lexicale pentru denumirea modalit??ii  formeaz? derivate adverbiale.

-este: b?rb?te?te, femeie?te

-i?. -î?: chiorâ?, lungi?, fitri?, târâ?-gr?pi?. Unele  dintre aceste adverbe se utilizeaz? numai în combina?ie cu prepozi?ile pe sau în: pe furi?, în lungi?.

7. Sufixele lexicale pentru abstracte nominale genereaz? derivate substantivale abstracte. Cele mai productive sunt sufixele care formeaz? infinitivul lung, desemnând rezultatul ac?iunii sau obiectul care rezult? din ac?iune.

-are: adunare, alienare, bazare, c?utare, finisare, terminare, Jucare, cutremurare, îngr??are.

-ere: aducere, spargere, trecere, vedere, t?cere, conducere, alegere.

-ire: citire, iubire, suire, venire, d?ruire, numire, sim?ire, dormire, sfin?ire, t?inuire.

-îre: cob?râre, omorâre, urare, viforare, z?vorâre.

-?tate (lat, -itas. -itatis): bun?tate, str?in?tate, u?ur?tate, singur?tate.

Ca dublet al sufixului, -?tate func?ioneaz? ?i variant  -itate: civilitate, debilitate, claritate, mobilitate, contemporaneitate, necesitate, posibilitate, rentabilitate, prioritate.

-eal? (sl.): am?geal?, abureal?, acreal?, b?l?ceal?, cic?leal?, vr?jeal?, t?v?leal?, jecm?neal?, fug?real?, r?ceal?, s?puneal?, zbenguial?, tocmeal?, tr?nc?neal?.

-enie (sl.): afurisenie, vedenie, sfin?enie, ciud??enie, dr?g?l??enie, cumin?enie, sf?to?enie, mu?enie, pr?p?denie, rudenie, slobozenie, ?iretenie.

-ie (lat., si. arg.): b?rb??ie, bog??ie, cur??ie, h?rnicie, fudulie, nebunie, omenie, seme?ie, vrednicie, studen?ie, z?d?rnicie, prostie, ve?nicie.

-ism (neolog.. lat, romanic): carierism, oportunism, cinism, snobism, clasicism, iluminism, patriotism, capitalism, idealism, p??unism.

-lac (turc): geamlâc, savantlâc, hagialâc,  caraghislâc, matrapazlâc.Majoritatea derivatelor cu sufixul  -lac au nuan?? depreciativ?

-ur? (lat, -ura): acritur? leg?tur?,  înghi?itur?, p?c?litur?, strâmb?tur?, toc?tur?.

-an??, -en??. -in??: cutezan??, speran??, siguran??, voin?? nes?buin??, biruin??.

-t,  care este ?i sufixul gramatical pentru modul poarticipiu:  ademenit(ul), batjoc?rit(u cerut(ul), îngrijit(ul), vorbi(ul).

-ie (-?rie): cerbicie, cumetri m?g?rie, copil?rie, dr?c?rie,  robie, sclavie. Unele dintre care con?in un sufix de agent: duio?ie, fudulie, srung?rie,  pantof?rie, rot?rie. Acelea?i

sufixe –ie, -?rie servesc ?i pentru indicarea locului unde se produce sau de unde vinde un lucru, unde se exercit? un me?te?ug: tinichigerie, t?b?c?rie, bl?n?rie,  croitorie, dulgherie, ?epc?rie,  gogo?erie, ber?rie.  Pentru indicarea provenien?ei persoanelor  s-a specializat sufixul -an/ craiovean, dobrogean, ha?egan, lugojean, p?duren.

Pentru numele proprii de familie, sau sufixele –escu ?i -anu –eanu, primul desemnând, de fapt un supranume sau porecl?: Adamescu, Bogd?nescu, Constantinescu, D?tieseu, Dobrescu, Enescu, Filipescu, G?v?nescu, Maiorescu, Nicolescu, Oprescu, Pielescu, Petrescu, Vladimirescu. Derivatele cu sufixul -escu provin de la prenume. Sufixul -anu/-eanu se ata?eaz? unui cuvânt-baz? toponim: Arge?eanu, Dobrogeana, F?g?r??enau, Gr?di?teanu. Jianu, Mâgureanu, Livezeanu, Nem?eanu, Pa?canu, Zâvoianu. În afara acestor sufi¬xe, numele de familie se construiesc de la prenume cu sufixul –iu: Dimitriu, Constantiniu, Eftimiu, Gheorghiu, Manoliu, Vasiliu. Sufixul -ache este rar productiv la numele de familie: Canarache, Dumitrache, Vasilache, iar în substantivele Costache?i Mitrache are valoare peiorativ?.

-ime: adâncime, câtime, cruzime, grosime, iu?ime, limpezime, m?rime, rotunzime, sub?irime, usturime, vechime.

8. Sufixele mo?ionale deriv? substantive feminine de la baze masculine ?i invers.

-c? (sl.): armeanc?, ardeleanc?, b?n??eanc?, craioveanc?, românc?

-eas? (lat.-issa): buc?t?reas?, mireas?, gener?leas?, coloneleas?

-i??( ls.): d?sc?li??, frizeri??, macaragi??, mor?ri??, sudor i??, ?col?ri??, zidari??.

-oaie, -oaic?: boieroaic?, hangioaic?, fran?uzoaic?, nem?oaic?, zmeoaic?, zgrip?uroaica.

-an: curcan, gâscan,

-oi: r??oi, cioroi, vr?bioi, dropioi.

Sufixele verbale sunt în general omonime cu sufixele gramaticale în mod infinitiv.

a : a crea, a dura, a mânc aureol?, a impulsa

-i: a or??eni, a ghemotoci, aciripi,

-iza (fr. ): a favoriza, a duriza, a bagateliza

-isa (fr. ): finisa

-(i)fica (fr. , it): a electrifca, a zeifica, a planifica.

-isi: a aerisi, a m?rturisi

-î: a izvorî, a viforî

-ni:a pocni, a bufni

-ui:a v?mi, a cerui

-?i:a h?m?i, a m?c?i, a morm?i

-ani: a boc?ni, a cioc?ni, a zdr?ng?ni.

Sufixoidele /pseudosufixele sau falsele sufixe/sufixele  interna?ionale caracterizeaz? limbajele specializate sau culte. Deosebirea de sufixele propriu-zise const? in faptul c?  sufixoidele provin dintr-un cuvânt independent, putând fi folosite ca atare sau ac baze limbile în care aceastea circul?. De exemplu, sufixoidul –morf(gr.), însemn?nd form?, identificat ca element final în cuvântul polimorf, are statut de cuvânt in morf radical,  dar ?i de cuvânt de baz? în morfism, morfic, morfologie. În opozi?ie cu acest, exemplific?m cu sufixul -nic (sl. ) din cuvinte ca obraznic, falnic, jalnic, care nu poate exista independent ?i nici ca baz? pentru alte derivate. Prezent?m, în continuare, un inventar al sufixoidelor, exemplificând printr-o serie de cuvinte caliatea lor de formative lexicale, f?r? a avea preten?ia unei cuantific?ri absolute, deoarece acestea sunt în continu? dinamic? în limba român?:

-antrop (om): mizantrop, filantrop, pitecantrop

-arh / arhie (conduc?tor / conducere): monarhie, monarh, ierarh, patriarh, anarhie

-crat / -cronie (culoare /coloar?ie): monocrom, monocromie, policrom, policromie

-derm (piele): epiderm?

-dox (p?rere): ortodox, paradox

-drom (drum): aerodrom, velodrom, hipodrom

-fag /-fagie (mânc?tor, mâncare): cronofag. energofag, antropofagie

-fob /-Fobie (fric?): fotofobie, acrofobie, talasofobie

-fer (produc?tor): curier, carbonifer, petrolifer, somnifer

-fil /-filie (iubitor/iubire): germanofil, românofilie

-fon (sunet): telefon, casetofon, magnetofon

-gen (produc?tor): oxigen

-graf/-grafie (care scrie, sriere): biograf, caligraf, telegrafie,  omograf

-glot (limb?): poliglot, epiglot

-gram? (scriere,comunicare):  cablogram?, radiogram?

-liz? (descompunere): hidroliz?, electroliz?

-log/-logie (specialist, ?tiin??):  politolog, biolog, tologie, ciminologie

-man, (b?rbat): barman, tenisman, spotsman

-man /-manie (obsedat, obsesie): piroman, toxicoman,  mitoman, cleptoman

-metru (m?sur?): diametru, cronometru, pentametru

-onim (nume): antonim, omonim, paronim, pseudonim, sinonim

-pat /-patie (bolnav, boal?): nevropat, psihopat

-ped. (eduactor): logoped

-ped(picior): ortoped

-scop /-scopie (care examineaz?- examinare):  radioscop, horoscop

-semie (sens): monosemie, polisemie, unisemie

-tec? (colec?ie, depozit): fonotec?, discotec?, cartotec?, bibliotec?

-terapie (tratament): aromoterapie, chimioterapie, cromoterapie, fizioterapie

-vor (mânc?tor): carnivor, erbivor. omnivor

-sof/-so?ie (în?elept/în?elepciune): filosof, filosofie


Derivarea cu afixe prefixale este o problem? care necesit? o serie de comentarii. Spre deosebire de sufixe, care produc modific?ri referitoare la clasele lexico-gramaticale în care se încadreaz? derivatele (a certa: cert?re?- adj., ceart?-subs. ), prefixele se anexeaz? bazei f?r? s? o modifice din punctul de vedere al apartenen?ei morfologice (exemple: apt-adj.; inapt-adj. -; a intâmpina-verb; a preîntâmpina-verb). Sistemul prefix?rii cuvintelor este o mo?tenire din limba latin?, unde, ca mai apoi în celelalte limbi romanice, pu?ine au fost prefixele productive în timp: în-, des-, str?-. a-, pre-, s~. O dat? cu etapa de modernizare a lexicului, din a doua jum?tate a secolului al XlX-lea, limba român? a asimilat prefixe neologice din latina savant?, francez? ?i greac?, multe dintre ele intrate prin filier? italian? sau german?.

Clasificarea prefixelor dup? origine

1. Prefixele de origine latin?:

a-(ad-): apleca, adormi, apuca, ad?pa, amâna (de la mâine-m?ne), asurzi, asigura, afacere, atrage. Prefixul a-, mo?tenit ?i ca prepozi?ie, deci element de compunere, apare în cuvinte ca acas?, alene, al?turi, alipire. Sub influen?a limbilor francez? ?i italian?, prefixul a- s-a dezvoltat ?i a devenit productiv ?i în varianta ad- (adnota). Cu valuare negativ? cuvintele amoral, anormal, apolitic este împumutat din linba greac?, prin filier? francez?. În cazul cuvintelor al?ut?, al?mâie, amiros, a protetic nu se analizeaz? ca prefix, deoarece, este o caracteristic? a anumitor graiuri române?ti.

co-(con-, com-) intrat dup? sec. al XVII-lea  prin filier? francez?:  configura, concet??ean, cnlucra,cop?rta?, , convorbire

în-(îm-): in-(im-. i-) din lat. in-, fr.en: împ?r?i, inversor, înjosi,  îndura, încinge, ilumina. incoerent, incomplet, inconsegvent,  inexact prefixul are valoare negativ?

des-(dez-): desc?tu?a, descoase,  dezlâna, dezr?d?cina, descconsidera. Înaintea consonelor s, ?, z, j,   prefixul des- devine de: des?ra, de?ela, dejuga, dezice. Variantele dis-, di-, de- sunt împrumutate sau reprezint? calcuri: displ?cea, disloca, discredita

str?- (lat, extra-): str?bate, str?luci, str?bun, str?nepot. Acest prefix poate prezenta  un morfem categorial al superlativului absolut în cuvântul str?vechi.

s-(z-): sf?râmare, zbate, scoborî

pre(a-): presupune, pres?r preabun, pream?ri. În cazul prefix?rii unei baze adjectivale  prea- func?ioneaz? ?i ca marc? de grad (prefrumoas?).

2.  Prefixele de origine slav?

r?s-(r?z-, r?-): r?sfira, r?suci,  r?st?lm?ci, r?zbate, r?zbuna

ne-: neobosit, neatent, necalculat, nelegal, nep?rtimire

o: oc?rmuire, orândui

3.  Prefixele de alte origini

arhi- (gr. = cel din frunte), intrat prin filier? francez? ?i slav?: arhicunoscut, arhiduce, arhiplin, arhivehiculat

ba?- (trc= cel mai de frunte, pentru ranguri): ba?-aga, bas-boier, ba?-r?ze?

hiper- (gr. , exprim? gradul intensit??i maxime), intrat prin filier? francez?: hiperatent, hipercorect, hipersensibil, hipertensiv, hiperaciditate.

Clasificarea semantic? a prefixelor

1. Prefixele privative genereaz? derivate care au sensul lipsit de, f?r?, a lipsi de.

des-(dez-. de-): descheia. descre?i, desfiin?a, dejuga, desz?pezi, dezam?gi, de?ira, dezlega, dezlipi, desprinde.

a-/an-: anormal, abiotic, apatriotic, analfabet

2. Prefixele negative:

i-/in-/im-: ilogic, incoerent, impar?ial, imatur, inapt, inadaptare

ne-: ne?ans?, nefum?tor, nefiresc, nelipsit, netencuit, neproductiv, nemilos, neadev?r, necuvânt?tor, neregul?, nefericire, a nelini?ti, a nedr?pt??i, a nemuri.

3. Prefixele delocutive, formez? cuvinte noi de la locu?iuni: a se schimba în galben=a  se îng?lbeni

în-/îm-: înf?ptui, îmbujora, îmbel?ugat, închiegat, încruci?a, înlocui, învr?jbi, înjum?t??i, îndoliat, îngândurat, împuternici, înz?pezi, îndr?gosti

de-: dedulci, deochea, deosebi, dep?rta, des?vâr?i, destula

4. Prefixele iterative se utilizeaz? pentru exprimarea repet?rii informa?iei semantice a cuvântului -baz? sau a radicalului.

r?s-/r?z-: r?zgândi, r?zda, r?zjudeca, r?scump?rat, r?sciti, r?splâns.

Acela?i prefix din r?spopi nu con?ine sensul iterativ.

re_-: reacoperi, redormi, rea?eza, rec?s?tori, redobândire, reînflorit, reîncepe, reînsufle?i, reînvia, retr?i, retip?ri.

5. Prefixele’sociative:

co-, con /com-: cons?tean,copatriot, colocatar, conduce,  concet??ean, conlucra, confrate.

6. Prefixe locative:

ante-: antebra?, antepenultimul. În cuvântul  anticamera  identific?m varianta italieneasc? a prefixului, anti-  de?i cuvântul a intrat prin filier? francez? (antichambre).

circum-: circumscrie, circumfern??, circumvolu?ie, circumscrip?ie (devenit prin abreviere popular? circa).

extra-:  extracelular, extra?colar, extraurban

intra-: intramuscular, intravenos,  interpropozi?ional

inter-:    interaliat,  interac?iune, intercontinental,  interdependen??, inter?colar, intervocalic

intro-:  introducere, introspec?ie

sub-: subcarpatic, subacvatic, submarin, subcutanat,  subpunct.  Cu alt sens -”în raport de subordonare cu …” – apare in subîn?elege, subgrup?, subcon?tient, subfilial?, subchiria?

supra-: supracopert?, supraordona, suprapune. În cuvinte ca  suprasensibil, suparaglomerat,supraapreciat, prefixul este ?i  morfem al gradului superlativ absolut.

7. Prefixele temporale:

ante-: antedata, antecalcula?ie, antevorbitor

post-: postdiluvian, postvorbitor, postverbal, postoperatoriu

pre-: precalculat, precuvântare, precapitalism, prefabricat,  preînc?lzire, premerge, presim?i,  preziu?.

8. Prefixele superlative au valuare de morfeme categoriale:

arhi-: arhicunoscut, arhiplin

extra-: extrafin, extraplat, extrapolare

hiper-: hipersecre?ie, hipersensibil, hiperactiv, hiperurhanism, hiperaciditate

hipo-: hipotermic, hipotiroidism

ultra-: ultrademagog, ultrareac?ionar, ultrascurt, ultrasecret, ultraaglomerat

9. Prefixele atitudinale

anti-: anticonstitu?ional, antiderapant, antiepidemic, antiteatru

contra-: contraargument, contrasemn?tur?, contrapunct,  contrazice

pro-:  promonarhist, procomunist, prodemocra?ie

Alte sufixe mai pu?in productive:

cis_: cisalpin;

ob-/o-: ob?ine, opune;

par-: parcurge, parveni;

pen-: penumbra, penultim, peninsul?;

dia-: diafan, diacronic, diametru

retro-: retrograd, retrovizor, retrospectiv

sur-: surprinde, surplus, surclasa, surveni

per-: permuta, perfora, peroxid

para-, paraexamen, paraplanuri, paratr?snet, paraz?pezi, parascântei, paraleu

po-: potopi, ponegri

Prefixoidele sau falsele prefîxe/pseudoprefixele sau prefixele cu circula?ie interna?ional? (Diferen?a func?ional? dintre prefixoide ?i prefixe urmeaz? demonstra?iei de la sufixoide):

aero-(gr. , privitor la aer, avia?ie): aerogara, aerodinam, aeromodel, aeropurtat, aerosol

auto(-gr., de la sine, prin sine): autoadministra, autobiografie, autoconservare, autocritic?

auto-(lb. rom. . care se refer? la automobil): automobil, autobuz,  autocar, autocamion, autogar?

ana-(gr , înapoi): cromatic, anamneaz?

bi-(lat., de doua ori): bilateral, bip?rtit

bio.-(gr.  privitor al via??): biologie, biografie, biopsie

caco-(gr . urât): cacofonie

endo-(gr. , în?untru): endoscopie, endosmoz?

eu-(gr. , frumos): eufonie

fito-(gr. , plant?): fiiofag

hemo-(gr. , sânge): hemoglobina

izo-(gr. ,egal): izomorfism, izometric

mezo-(gr., mijloc):mezencefal

moto (lat., mi?care: motociclet?, motoscuter

omo-, homo-(gr. , egal): omograf, omonim, homocentric, homosilbic

piro-(gr.  , foc):piroman

pluto-(gr. , bogat):plutocra?ie

recti-(lat. , drept): rectiliniu

schizo-(gr. , a împ?r?i):schizoid

tahi-(gr. , rapid).tahicardie

tele- (la distan??): telecomand?, teleghida, televizor

termo-(c?ldur?): termometru

zoo-(animal): zoologie, zootehnie

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Hello world!

Welcome to

This is your first post, produced automatically by You should edit or delete it, and then start blogging!

Posted in Uncategorized | 1 Comment